Farfuriile lui PICASSO

Semnatura mea este ca un desen. O inventez de fiecare data. Nu a fost de doua ori la fel. De altfel,

n-as putea sa fac de doua ori aceeasi semnatura.

 

 

Nu trebuie sa ai incredere in proverbe… De exemplu, un proverb spaniol spune ca cel ce se scoala de dimineata gaseste in drumurile lui un ceas pierdut de un alt calator. Mama spunea ca intotdeauna exista unul care s-a sculat si mai de dimineata : cel care a pierdut ceasul.

 

Marea mea recompensa erau modelele pe care mi le platea tata. Si apoi, imi poza toata familia. Intr-o zi, tata mi-a dat paleta si pensulele sale. Pe moment nu am inteles de ce o face. Eram prea tinar. Ma multumeam sa constat… Abia mult mai tirziu am inteles semnificatia gestului sau.

 

Ah, natural, sa nu credeti ca aceste femei pozau, pur si simplu, ca orice model care se plictiseste. Sunt captive in aceste fotolii ca niste pasari in colivie. Le-am inchis in aceasta absenta a gestului si in repetitia aceluias motiv, pentru ca eu caut sa sesisez miscarea singelui si a carnii de-a lungul timpului. Doresc sa subliniez angoasa carnii, care, chiar in vremea triumfului ei, adica in perioada ’’frumusetii’’, este darimata de semnele ce anunta urmele lasate de trecerea timpului.

Ca orice artist, sunt intii pictorul femeii si pentru mine femeia este, esentialmente, o masinarie care sufera.
 

 

As fi vrut sa traiesc ca un sarac care are multi bani.

 

 

Intre creator si stat este o opozitie absoluta. In aceste conditii, pentru stat nu exista decit o singura tactica; sa-i ucida pe vizionari. Viata unei societati are nevoie de stabilitate si de respectarea anumitor norme. Individul le respecta sau dispare. Numai inventivitatea si nevoia intensa de a crea il imping pe om sa se revolte, sa descopere, sa se descopere, cu luciditate; pentru aceasta, el trebuie incet-incet sa-si rupa legaturile cu trecutul, cu traditia, cu ideile primite. Societatea se apara, stiind totusi ca existenta ei un timp depinde de asemenea oameni, fara de care ea se sclerozeaza si moare.

In epoca noastra mizerabila, nu e nimic mai important decit trezirea entuziasmului.

 

Suntem condamnati la imposibil.
 

 

Intotdeauna am stiut ca vinul se face din struguri si niciodata invers.

 

 

Si o caserola poate plinge.

 

 

Sa ne imaginam, de exemplu, un vinator abstract. Ce poate sa faca un vinator abstract? … In orice caz, nu vineaza nimic.

 

 

Desigur, cind vreau sa fac o ceasca va voi arata ca este rotunda, dar este posibil ca ritmul general al tabloului, constructia acestuia sa ma oblige sa fac acest rotund ca pe un patrat.

 

 

  Pun in tablourile mele tot ceea ce iubesc. Cu atit mai rau pentru lucruri; nu au decit sa se inteleaga unele cu altele.

 

Adevaratele tablouri, vezi tu, daca apropii de ele oglinda, ar trebui sa se umple de abur, de suflarea vietii, pentru ca ele respira.

 

 

Se spune : coapsele unei femei seamana cu o vaza. Afirmatia aceasta nu  mai este o imagine poetica; a devenit un loc comun.
In ceea ce ma priveste, eu iau o vaza si fac din ea o femeie. Folosesc vechea metafora, o rastorn si ii redau viata.

 

 

Cel care se chinuie sa fie original cu orice pret isi pierde timpul si se insala; daca realizeaza ceva, el nu face decit sa imite ceea ce ii place si, daca insista, reuseste ca ceea ce face sa nu-i mai semene deloc.

 

Toata lumea vrea sa priceapa pictura. Oare de ce nu incearca sa inteleaga cintecul pasarilor?
 

 Pentru ca tablourile se vind scump, la inceput trebuie vindute ieftin.
 

 

Ce credeti voi ca este un artist? Un imbecil fara ochi, daca e pictor, fara urechi, daca e muzician, sau o lira in fiecare compartiment al inimii, daca e poiet, sau daca e boxer, nimic altceva decit muschi? Dimpotriva, el este in acelasi timp si o fiinta politica, constienta constant de evenimentele tulburatoare, impetuoase, fericite, la care reactioneaza cu toata forta sa. Cum s-ar putea sa nu manifesti interes pentru ceilalti si, gratie unei indiferente superioare, sa te detasezi de viata pe care ei ti-o furnizeaza din abundenta?
Nu, pictura nu este destinata sa decoreze apartamentele. Ea este o arma de lupta pentru atacul impotriva dusmanului si apararea de acesta.
 

Daca Rafael ar trai acum si ar picta exact aceleas panze, nimeni nu i-ar cumpara nici macar o singura panza. Nimeni nu  l-ar lua in seama.

 

 

 

Munca este o necesitate pentru om. Un cal nu trage necondus caruta. Omul a inventat ceasul desteptator.
 

La urma urmei o opera de arta nu se realizeaza cu ideile, ci cu mainile.

 

As vrea sa reusesc sa fac in asa fel, incit nimeni, niciodata, sa nu vada cum a fost facut tabloul meu, Si ce-i cu asta? Ceea ce doresc este ca din tabloul meu sa se degaje numai si numai emotie.
 

 

 

Nu-mi plac pisicile de lux care sforaie pe canapeaua din salon, dar ador pisicile devenite salbatice, cu parul zbarlit… Ele vineaza pasari, haimanalesc, alearga pe strazi ca niste demoni… Va arunca priviri salbatice, sunt gata sa va sara in fata… Si, ati remarcat faptul ca pisicile in libertate sunt mereu insarcinate? Evident, nu se gindesc decit la amor….
 

 

Cind un barbat priveste o femeie dormind, cauta sa inteleaga… Cand o femeie priveste un barbat dormind, se intreaba cu ce sos l-ar putea manca.
 

Geniul nu are riduri.

 

 

Celebrul torero Luis Miguel Dominguin il inteba daca el crede ca trebuie sa continie sa fie toreador :

Picasso rapunde – Luis Miguel, risti sa fii omorit de un taur. Dar la ce altceva mai bun te poti astepta? Si eu, pot eu sa-mi doresc ceva mai bun decit sa mor pictind? Cind un om stie sa faca bine ceva anume, atunci cind nu mai poate sa faca acel lucru inceteaza sa mai fie om. De aceea, Luis Miguel, trebuie sa te intorci in arena si sa mori cat mai frumos posibil.

Picasso s-a nascut la Malaga, in 1881. Conform traditiei catalane, poarta un sir lung de prenume iar ca patronim, numele tatalui si al mamei sale, in acelasi timp : Ruiz Picasso. Dupa actul de botez, numele sau exact este : Pablo, Diego, Jose, Francisco de Paule, Juan Nepomuceno, Maria de Los Remedios, Crispiniano de la Santissima Trinidad Ruiz- PICASSO.

Sa aveti pofta de cultura!