Vin lunile de toamna si prepelite grase
Se pregatesc de duca, in preerii
ploioase
Cirsteii-si cata-n apa subtirii melci. Te-apropii :
Coboara pe costise un stol marunt de
dropii,
Un moale zbor flexibil vazduhul traversind.
Nagitii-n largul zarii, cu aripile
lungi,
Si-ncurca-n aer zborul, ca firele de
leasa,
Vrind sa-si adune pilcul plecat demult
de-acasa
Drum lung spre papurisuri marine, catre
larguri,
Si lisitile, parca mici jucarii cu
arcuri,
Vor trece prin vazduhuri in geometric
zbor,
Odata cu bitlanii, proptiti intr-un
picior,
Si ratile mai blinde, ce-n aerul incet
Vor disparea departe, cu-ntregul
semicerc.
Pe urma si cocorii, lungi linii c-un
cirlig,
Un tipat din gitleguri vor scoate,
ragusit,
Schimbind ariergarda in stolul lor,
incet;
Vielle Griffin – in felul acesta esti
poet :
Dar pacea mult rivnita n-o afli; in
curind!
Vasile taie porcul; auzi-l guitind!
Ce tipete-ascutite se risipesc pe-aici,
Ce monstri iarasi facem din lucrurile
mici!
Dar iata si iubita-n vesmint de
trandafiri,
Surisul ei, de ploaie, si pulpele
subtiri.
Apoi mai e in curte si cainele bolnav,
Culcat printre salate, cu ochiul trist
si grav
Ce moartea o presimte, dar fara s-o
priceapa.
Se-nvalmaseste totul : un pisc, o
vale, o apa,
Un lucru trist pe care-l urmezi, il vezi
in fata,
Si carui omul, aspru i-a dat un
nume : VIATA.
Sa aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu