miercuri, 14 noiembrie 2012

Oda Cepei

 

Ceapa,
limpede sip,
petala cu petala
frumusetea ta s-a-nchegat,
solzi de clestar te-mplinira,
si in taina taranei obscure
pantecul tau de roua se rotunji.

Dedesubtul pamξntului
minunea, se-nfaptui
si cand tulpina ta verde,
firava, se isca
si se nascura
frunzele tale, ca lancii-n gradina,
pamantul isi arata intreaga putere
in goliciunea ta stravezie.

Si dupa cum mareai cea departata
isi zamisli inca o data magnoliile,
inaltand sanii
Afroditei,
tot asa pamantul
te-a zamislii
pe tine, ceapa,
limpede ca o planeta,
menita
sa stralucesti,
constelatie statornica,
roza invoalta de apa,
pe masa saracilor.

Darnica, tu iti desfaci
globul tau proaspat
in clocotul
ceaunului ce fierbe
si fasia ta de clestar
in caldura aprinsa a untdelemnului
se preface intr-un carliont auriu de pene.
Dar n-am sa uit nici cat de puternic
inrauresti tu savoarea salatei,
si parca si cerul contribuie,
dandu-ti forma delicata a grindinei,
intru slavirea luminii tale
risipita pe emisferele unei tomate.
Dar cand ajungi
in mana poporului
stropita cu untdelemn,
presarata c-un strop de sare,
tu astamperi foamea
zilierului, truditor pe drumul cel greu.
Stea a saracilor,
zana buna
infasurata
in foita gingasa,
tu iesi din tarana
vesnica, neatinsa, neprihanita,
ca o samanta de stea
si atunci cand cutitul
te taie-n bucatarie,
se naste singura lacrima
fara durere.


Tu ne faci sa plangem fara mahnire.
Eu am slavit tot ce-i pe lume, ceapa,
dar tu imi pari mai frumoasa
decat o pasare
cu penele scaparatoare,
pentru ochii mei tu esti
o sfera cereasca, o cupa de platina,
un dans nemiscat
de anemona alba ca neaua.
Mireasma pamantului e vie in fiinta ta de clestar.
de Pablo Neruda

Laura Gompertz
Paint, Craft/Design
 
Sa aveti pofta de cultura!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu