luni, 7 ianuarie 2013

Al dumneavoastra sincer, Surik


de Ludmila Uliţkaia
 




... In pofida varstei inaintate, Elizaveta Ivanovna mai dadea inca lectii particulare, dar nu mai avea asa multi elevi ca altadata. Nu renuntase insa la serbarea de Craciun. La inceputul lui ianuarie a fost atat de rece, incat serbarea s-a tot amanat pana in ultima zi a vacantei scolare.

Nu era loc pentru brad in mijlocul camerei mari, acolo erau ingramadite o multime de scaune si taburete, bradul statea intr-un colt, parca era pedepsit. Era insa un brad adevarat, impodobit cu jucarii de pe vremuri, pastrate cu grija de Elizaveta Ivanovna: o trasura cu cai, o balerina toata in paiete, o libelula de sticla stralucitoare, ramasa intreaga printr-o minune, primita in dar de Elizaveta Ivanovna de la iubita ei matusa la Craciunul din 1894. Sub brad, langa un Mos Gerila puhav si galbejit de batran ce era, se afla pestera in care stateau Fecioara Maria intr-o rochie rosie de matase, Iosif imbracat intr-un zabun si multe alte minunatii de mucava...




   


Pregatisera mancare speciala pentru Craciun. In tot apartamentul, chiar si pe scara, mirosea a brad si a turta dulce: pe o tava imensa, sub un servet alb, se odihneau figurine delicate de turta dulce, fiecare invelita separat. Elizaveta Ivanovna le pregatise dintr-un aluat special cu miere, erau uscate, piscau la limba si erau glazurate cu crema alba de fondante. Fiecare steluta, bradut, ingeras si iepuras de turta dulce aveau cate un bilitel pe care era scrisa caligrafic in franceza cate o prostioara draguta. Ceva de genul:, „Anul acesta va steapta un mare succes”, „Calatoria din vara va va aduce o bucurie neasteptata”, „Paziti-va de oameni cu parul rosu”. Toate acestea se numeau oracole de Craciun.

Turtele dulci erau prea frumoase ca sa fie infulecate una-doua fara nimic altceva, asa ca la ceaiul care se pregatea dupa spectacol urmau sa fie servite placinte obisnuite si biscuiti...
 

 




In Moscova anilor '80, care mai pastreaza discret farmecul epocii tarilor, Surik isi traieste fantasmele si singuratatea. Cu toate ca inima lui tandra si sensibila il face obiectul dorintelor feminine -- e frumos ca un erou tolstoian, un Pierre Bezuhov la douazeci de ani --, tanarul pierde la ruleta ruseasca a destinului. Mila dureros de acuta pentru sexul frumos, neputinta de a spune nu si mai ales un ciudat mecanism erotic caruia nu reuseste sa i se sustraga fac din Surik un fel de sfant laic devotat femeilor. Astfel, prin patul lui se perinda fapturi cu vieti complicate, care-si cauta consolarea in placerile carnii: Mathilda, artista excentrica traind alaturi de trei pisici; Alia, colega de facultate, o tataroaica urata, ratacita in capitala promisiunilor desarte; Lena, a carei onoare o va salva printr-o casatorie fictiva; Valeria, infirma cu imaginatie flamboaianta; Svetlana, depresiva, ale carei crize de isterie o aduc in pragul sinuciderii. Si totusi Surik nu e un barbat fericit, pentru ca Lilia, singura pe care o iubeste cu adevarat, il paraseste pe neasteptate, lasandu-l fara atatea raspunsuri. Stim oare ce reprezentam pentru cei cu care ne intersectam destinele? se intreaba tanarul care, din bunatate, se lasa devorat de ceilalti pana cand ajunge aproape sa fie deposedat de propria-i viata.

 




Roman tradus in peste douazeci de limbi si distins, in Italia, cu premiul Grinzane Cavour (2008)

 




Sa aveti pofta de cultura!




 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu