“Presa de toate colorile (asa se zice cind se
vorbeste de incolora noastra presa) a anuntat ca la 15 februarie se va
sarbatori implinirea a 25 de ani de activitate literara a maestrului Caragiale.
Parerea noastra? Fireste, sintem mindri ca un om de
spirit este apreciat si in tara noastra eminamente viticola si eminamente
ridicola, cum zice Caragiale.
Pina acum umorul in litereatura romana se bucura
aproape de aceeasi stima de care beneficiaza omorul in Codul Penal. Scriitorul
umoristic era socotit ca un fel ”de da cu barda-n Dumnezeu”, o paiata, un
mascarici, Mascaragiale. Poate ca aceasta reactiune ce s-a operat in opinia
publica in favoarea genului umoristic este datorita faptului ca trecem printr-o
epoca de amarnice nevoi, de frunti posomorite, de sprincene incruntate, de
of-of-of si aoleo. Se simte prin urmare inexorabila necesitate de cintece si
snoave vesele care sa faca pe oameni sa-si uite grijile uricioase ale vietii.
Dar nu-I de nasu nostru sa cautam o explicatie
stiintifica a fenomenului acestuia literaro-social; asta-i treaba lui Gherea, a
lui Antemireanu, a lui Maiorescu si altii de acelasi calibru.
Noi aplaudam pur si simplu pe cei care au organizat
jubileul si declaram ca participam cu entuziasm la banchetul ce se va oferi
Maestrului.
In privinta acestui banchet avem de facut doua
propuneri:
1. In
“invitatii” sa se prevada ca fracul este riguros interzis comesenilor, el nu va
fi purtat decit de chelnerii care vor servi. Tinuta de rigoare sa fie sacoul,
de preferinta sacoul de culoare si cadrilat, iar de la 12 noaptea inainte sa se
permita deschiderea nasturilor de la vesta.
2. Deoarece Caragiale a fost invinuit cu oarecare
dreptate, ca in piesa sa 100 de ani a
suprimat dintr-un condeiu frumoasa domnie a lui Alexandru Cuza, propunem o
combinatie care sa impace pe jubilant cu admiratorii napastuitului domnitor.
Anume: la banchet sa se bea vin vechiu de “100 de ani”, si sa nu se bea cu
paharute meschine ci cu “ocaua lui Cuza”. Se va aduce astfel un pios omagiu
domnitorului Al. Cuza, iar barbisonul lui Bogdan-Pitesti va tresari de bucurie
in mormintul sau.
In fine, ce mai tura-vura, dorim ca jubileul lui
Caragiale sa aiba fastul stralucitor al jubileului recent pe care Polonia
recunoscatoare l-a organizat in omoarea lui Sienkiewicz.
Vai, stim ca lui Caragiale nu i se va face cadou un
castel ca lui Sienkiewicz. – in Romania literati n-au dreptul decit la “castele
in Spania’.
Vivat Caragiale!” *
Tarascon
*
Sub pseudonimul Tarascon, G. Ranetti a scris acest articol pentru revista
umoristica MOS TEACA (“Jurnal tivil si cazon”) din 11 februarie 1901.
Sa
aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu