de
Charles-Pierre Baudelaire
Ochiada
unei doamne, cochetă între toate,
Alunecînd spre noi ca raza ce străbate
Un lac tremurător, trimisă chiar de lună,
Cînd vrea să-şi scalde boiul, preablîndă şi preabună,
Alunecînd spre noi ca raza ce străbate
Un lac tremurător, trimisă chiar de lună,
Cînd vrea să-şi scalde boiul, preablîndă şi preabună,
Cel
de pe urmă sfanţ pe verdele postav,
Sărutul dăruit de proaspăta Adeline,
Un cîntec enervant şi totuşi foarte lin
Ca-ndepărtatul ţipăt al omului firav,
Sărutul dăruit de proaspăta Adeline,
Un cîntec enervant şi totuşi foarte lin
Ca-ndepărtatul ţipăt al omului firav,
O!
pîntecoasă sticlă, acestea toate, iată,
N-or preţui balsamul ce-l dărui dintr-odată
Poetului pios care te-a dus la gură.
N-or preţui balsamul ce-l dărui dintr-odată
Poetului pios care te-a dus la gură.
Speranţă, tinereţe şi viaţă tu îi
dai
Şi-orgoliul, ce-i comoara calicului, în rai
Triumfător făcîndu-l, cerească băutură!
Şi-orgoliul, ce-i comoara calicului, în rai
Triumfător făcîndu-l, cerească băutură!
Traducerea:
Necula Florin Dănuţ
Comentarii
Trimiteți un comentariu