Toata apa stinge focul
Toate apele in mare se varsa si marea nu se mai umple
Setosul bea apa din orice lac
Raul lin are apa afunda
Sa nu te faci viteaz la apa mare
Printr-o crapatura mica strabate apa in corabia cea mare
Pot opri vantul, apa si gurile oamenilor?
Precum apa inima ti-o racoreste, asa si invatatura mintea ti-o limpezeste
Pe porc nu-l faci sa bea apa din fedeles
Pentru corabie mare trebuie apa multa
Pestele cu apa nu se prajeste
Omul seamana cu apa – daca sta mult, se strica
Ori ploaia sa-si verse apa in mare, ori sa-i dai bogatului mancare
Oricata apa bea un peste, toata o scoate pe urechi
Omul e ca un put cu apa: cu cat face mai mult bine, cu atat mai mult ii
vine
Nu scuipa in fantana, ca vei bea apa din ea
Nu cerca marea cu degetul, nici apa fiarta cu batul
Nu arunca apa cea turbure inainte de a avea pe cea limpede
Morarul, cand are apa la moara, bea vin, si cand n-are apa, nu bea nici
apa
Mai curge apa pe unde a mai curs
Mai mult sa te temi de apa, lina decat de cea turbure
Mai multi se ineaca in bautura decat in apa
Mare apa, mari valuri
Merge contra apei
Mi-a veni si mie apa la moara
In apa lina te ineci usor
In apa in care te scalzi, in aceea te vei ineca
Focul cu apa nu se imprietenesc
Din apa uscat nu iesi
De apa mica sa-ti fie frica
De saracie nu scapa, n-are dupa ce bea apa
Creste de parca ar avea apa la radacina
Cele rele sa le scrii pe apa ce curge, iar facerea de bine in piatra sa o
sapi
Cerul, pamantul, focul si apa n-au judecata
Cine bea apa din pumni straini, nu se satura niciodata
Daca nu dai omului apa, nu-i da nici mancare
Daca nu stii ce-i apa, nu te sui in luntre
Cand mi-i sete sa-mi dai apa, iar nu fierea dupa ce-mi crapa
Cand ploaia se risipeste, apa nu se mai gaseste
Cand seaca apa se cunoaste pretul fantanii
Cand apa te ineaca, ce ceri s-o mai bei?
Cand vine apa la gura, Toate trec peste masura
Cand arde casa vecinului, ud-o cu apa si pe a ta
Cand casa ta are sete, nu varsa apa pe drumuri
Ca apa lina, nci o primejdie mai rea
Apa trece, pietrele raman
Apa tulbure e bucuria pescarilor
Apa limpede pana nu-i vedea, pe cea tulbure n-o lepada
Apa vine la matca ei
Apa, cat de turbure, tot stinge focul
Apa lina face mult noroi, iar cea repede si pietrele le spala
Apa, vantu si gura lumii nu o poti opri
Apele line sunt adanci
Cainele oparit fuge si de apa rece
Bate apa sa iasa unt
Apele mari inghit pe cele mici
Apa statuta miroase
Apele mici fac raurile mari
Apa cand se umfla si pe munti ii cufunda
Apa cat de mare vine, piatra tot in vad ramane
Apa cu picatura ei si pe piatra o mananca
Photos by Monica
Denevan
Sa
aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu