de Jonathan Swift
… Care două mari împărăţii sunt de
treizeci şi şase de luni încăierate— după cum voiam să-ţi spun — într-un război
înverşunat. Iată care-ipricina: e lucru ştiut că odinioară, ouăle erau sparte
la capătul mai turtit înainte de a fi mâncate; dar pe când era copil, bunicul
Majestăţii Salevoind să mănânce un ou şi spărgându-l după vechiul obicei, s-a
tăiat la deget; drept urmare, împăratul, tatăl său, a dat un edict prin care poruncea
tuturor supuşilor săi, sub ameninţarea cu pedepse cumplite în caz de
nesupunere, să spargă ouăle la capătul mai ascuţit.
Într-atâta s-a înverşunat poporul
împotriva acestei legi, încât, după cum ne spun istoricii, au izbucnit nu mai puţin de
şase răscoale din această pricină; cu care prilej, un împărat şi-a pierdut
viaţa, iar altul coroana. Aceste tulburări lăuntrice au fost veşnic aţâţate de
monarhii din Blefusoa, iar când erau înăbuşite, surghiuniţii căutau întotdeauna
adăpost în împărăţia aceea.
S-a făcut socoteala că, în total, unsprezece mii
de oameni au preferat să moară decât să se supună şi să spargă ouăle la capătul
ascuţit. Multe sute de tomuri groase au fost publicate în legătură cu această
controversă, dar cărţile Capetelor-turtite au fost demult interzise şi, prin
lege, ei nu mai pot deţine nici o slujbă.
În cursul acestor tulburări, împăraţii din
Blefuscu ne-au făcut adesea imputări pecare ni le-au transmis prin ambasadorii
lor, învinuindu-ne de a fi provocat o schismă în religie prin nesocotirea
doctrinei fundamentale a marelui nostru profet Lustrog, înscrisă în cel de al
cincizeci şi patrulea capitol al Blundecralului, care este Alcoranul lor.
Se crede, totuşi, că nu e vorba decât de o răstălmăcire a textului,
cuvintele sunând astfel: „Toţi drept-credincioşii să spargă ouăle la
capătul potrivit"; dar care anume este capătul potrivit, s-ar părea, după umila
mea părere, că trebuie să hotărască fiecare după conştiinţa lui sau dacă nu,
judecătorul suprem.
Aflaţi în surghiun, Capetele-turtite
au găsit atâta solitudine la curtea din Blefuscu şi atâta ajutor şi încurajare
de la partidul lor de aici de-acasă, încât de treizeci şi şase de luni un
război sângeros se poartă între cele două împărăţii, cu sorţi schimbători de
izbândă; până acum noi am pierdut patruzeci de vase mari şi un număr mult mai
mare de vase mici, o dată cu treizeci de mii dintre cei mai buni marinari şi
soldaţi ai noştri; se pare însă că pierderile suferite de duşman sunt: ceva mai
mari decât ale noastre…
Totuşi, ei au echipat acum o flotă puternică
şi se pregătesc să ne atace. Majestatea Sa împăratul, având multă încredere în
vitejia şi puterea dumitale, m-a însărcinat să-ţi zugrăvesc această stare de
lucruri."L-am rugat pe secretar să-i transmită împăratului omagiile mele
şisă-l încunoştinţeze că după părerea mea, nu se cade ca eu, un străin, sămă
amestec în lupta dintre partide; dar că sunt gata, cu riscul vieţii, să-I apăr
persoana şi statul împotriva oricărui cotropitor.
Sa
aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu