luni, 8 aprilie 2013

Călătoriile lui Gulliver


de Jonathan Swift




 
 
 
… Care două mari împărăţii sunt de treizeci şi şase de luni încăierate— după cum voiam să-ţi spun — într-un război înverşunat. Iată care-ipricina: e lucru ştiut că odinioară, ouăle erau sparte la capătul mai turtit înainte de a fi mâncate; dar pe când era copil, bunicul Majestăţii Salevoind să mănânce un ou şi spărgându-l după vechiul obicei, s-a tăiat la deget; drept urmare, împăratul, tatăl său, a dat un edict prin care poruncea tuturor supuşilor săi, sub ameninţarea cu pedepse cumplite în caz de nesupunere, să spargă ouăle la capătul mai ascuţit.
 
 
 
 
Într-atâta s-a înverşunat poporul împotriva acestei legi, încât, după cum  ne spun istoricii, au izbucnit nu mai puţin de şase răscoale din această pricină; cu care prilej, un împărat şi-a pierdut viaţa, iar altul coroana. Aceste tulburări lăuntrice au fost veşnic aţâţate de monarhii din Blefusoa, iar când erau înăbuşite, surghiuniţii căutau întotdeauna adăpost în împărăţia aceea.
 
 
 

 
 S-a făcut socoteala că, în total, unsprezece mii de oameni au preferat să moară decât să se supună şi să spargă ouăle la capătul ascuţit. Multe sute de tomuri groase au fost publicate în legătură cu această controversă, dar cărţile Capetelor-turtite au fost demult interzise şi, prin lege, ei nu mai pot deţine nici o slujbă.
 
 
 

 
 În cursul acestor tulburări, împăraţii din Blefuscu ne-au făcut adesea imputări pecare ni le-au transmis prin ambasadorii lor, învinuindu-ne de a fi provocat o schismă în religie prin nesocotirea doctrinei fundamentale a marelui nostru profet Lustrog, înscrisă în cel de al cincizeci şi patrulea capitol al Blundecralului, care este Alcoranul lor.
 
 
 
 
 Se crede, totuşi, că nu e vorba decât de o răstălmăcire a textului, cuvintele sunând astfel: „Toţi drept-credincioşii să spargă ouăle la capătul potrivit"; dar care anume este capătul potrivit, s-ar părea, după umila mea părere, că trebuie să hotărască fiecare după conştiinţa lui sau dacă nu, judecătorul suprem.
 
 
 
 
Aflaţi în surghiun, Capetele-turtite au găsit atâta solitudine la curtea din Blefuscu şi atâta ajutor şi încurajare de la partidul lor de aici de-acasă, încât de treizeci şi şase de luni un război sângeros se poartă între cele două împărăţii, cu sorţi schimbători de izbândă; până acum noi am pierdut patruzeci de vase mari şi un număr mult mai mare de vase mici, o dată cu treizeci de mii dintre cei mai buni marinari şi soldaţi ai noştri; se pare însă că pierderile suferite de duşman sunt: ceva mai mari decât ale noastre…
 
 
 
 Totuşi, ei au echipat acum o flotă puternică şi se pregătesc să ne atace. Majestatea Sa împăratul, având multă încredere în vitejia şi puterea dumitale, m-a însărcinat să-ţi zugrăvesc această stare de lucruri."L-am rugat pe secretar să-i transmită împăratului omagiile mele şisă-l încunoştinţeze că după părerea mea, nu se cade ca eu, un străin, sămă amestec în lupta dintre partide; dar că sunt gata, cu riscul vieţii, să-I apăr persoana şi statul împotriva oricărui cotropitor.
 
 
Sa aveti pofta de cultura!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu