Unser taglich Brot (Our Daily Bread)
Gen: Documentar
Regia: Nikolaus Geyrhalter
Regia: Nikolaus Geyrhalter
Filmul documentar al
producătorului german Nikolaus Geyrhalter, „Unser taeglich Brot“ (Our Daily
Bread - Pâinea noastră cea de toate zilele), dezvăluie, fără comentarii, un
tablou pe cât de cutremurător şi de terifiant, pe atât de adevărat al unei
agriculturii ce prolifereaza tot mai mult în Uniunea Europeană.
Ceea ce putem vedea
în film nu mai reprezintă nicidecum agricultura în sensul în care o înţelege
orice român; este mai degraba o cumplită industrie producătoare de furaje
pentru oameni! Normele europene, stabilite dupa politica economică a
corporaţiilor multinaţionale din agricultură, au permis şi au încurajat
dezvoltarea acestei industrii în detrimentul sau chiar împotriva agriculturii
ecologice sau tradiţionale, numită astăzi în batjocoră "agricultură de
subzistenţă".
Deşi există multe
voci care arată absurditatea acestei abordări hipertehnologizate, chimizate şi
robotizate (la propriu şi la figurat), lucrurile se petrec ca şi cum nu s-ar
vedea problemele. Putem vedea în film muncitori agricoli protejaţi cu costume
etanse si măşti de gaze... Pentru prima data în istoria omenirii, munca
"agricultorilor" are loc în mediu toxic!!! Ce putem să mai spunem
despre produsele "alimentare" rezultate?
Occidentalii, care
trăiesc zi de zi, pe pielea lor, tragedia industrializării agriculturii, au
început să devină conştienţi de comoara pierdută.
Va trebui ca românii să se trezească rapid pentru a opri aceasta aberaţie, înainte să fie prea târziu. Încă avem această comoară a agriculturii naturale. Încă mai putem mânca o roşie, un pepene sau un măr gustos, chiar dacă ele nu sînt mari şi umflate ca baloanele. Există un mare pericol ca ele să se piardă, dacă înghiţim pe nemestecate tot ce ni se impune adesea pe ascuns, pe cale administrativă, fără să fim măcar consultaţi, prin negocieri dubioase, de către UE. Dacă vrem să le mai avem, trebuie să învăţăm să le preţuim şi apoi să le păstrăm cum se cuvine!
Va trebui ca românii să se trezească rapid pentru a opri aceasta aberaţie, înainte să fie prea târziu. Încă avem această comoară a agriculturii naturale. Încă mai putem mânca o roşie, un pepene sau un măr gustos, chiar dacă ele nu sînt mari şi umflate ca baloanele. Există un mare pericol ca ele să se piardă, dacă înghiţim pe nemestecate tot ce ni se impune adesea pe ascuns, pe cale administrativă, fără să fim măcar consultaţi, prin negocieri dubioase, de către UE. Dacă vrem să le mai avem, trebuie să învăţăm să le preţuim şi apoi să le păstrăm cum se cuvine!
Sa
aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu