Alimentaţia vechilor romani, în primele timpuri frugală, a devenit apoi
destul de variată şi, ca mod de preparare, foarte diferită de a noastră. În
Roma antică pâinea a ajuns un aliment comun abia în secolul al II-lea î.Hr.
Până la acea dată, în loc de pâine se consuma un fel de fiertură, un terci, din
mei sau din făină de grâu cu tărâţe, fierte în apă sau în lapte; la care se
adăuga – după gust şi după posibilităţi – ouă, brânză, miere, condimente
diferite, bucăţi de carne sau măruntaie. Acest terci a rămas până în epoca
Imperiului mâncarea de bază, aproape zilnică, a celor săraci. Pâinea – din
faină de grâu sau, mai modestă, de orz – a rămas mult timp un articol de lux.
Era preparată de brutari – în timp ce în gospodărie se făcea lipia.
Baza alimentaţiei o formau legumele. Varza, ceapa, usturoiul, sfecla albă,
lăptucile, castravetele, bobul şi lintea, ridichile, urzicile sau prazul erau
legumele care - fierte şi pregătite cu untdelemn, oţet sau vin - constituiau
hrana majorităţii populaţiei. Țăranii consumau carne de oaie şi de capră,
extrem de rar carne de vacă; carnea de porc putea fi apreciată numai de cei
avuţi. Pentru mesele celor foarte bogaţi se vânau cerbul şi mistreţul; iepurii
erau îngrăşaţi în crescătorii. Dintre păsări (comune erau găina şi gâsca) cele
mai apreciate la marile ospeţe erau fazanul, bibilica şi în special păunul
îngrăşat.
Laptele dulce era folosit mai mult pentru prepararea mâncărurilor decât
băut. Romanii beau mai ales lapte acru, de oaie şi de capră, foarte rar lapte
de vacă. Pregăteau caşcaval şi diferite brânzeturi, condimentându-le cu tot
felul de ierburi, de fructe şi de substanţe aromatice; în schimb, nu consumau
deloc smântâna sau untul.
Deşi cunoşteau uleiul de nucă, de migdale, de susan, de rapiţă etc.,
romanii întrebuinţau în alimentaţie numai untdelemnul de măsline (care era
totuşi foarte scump). Măslinele se consumau în mare cantitate, proaspete sau
conservate; îndulcite cu miere se serveau ca aperitiv, fie ca desert.
Smochinele, strugurii, alunele şi nucile se mâncau cu pâine. Conservate prin
uscare, merele, perele şi prunele erau mâncarea frecventă a ţăranilor iarna.
Dar marea pasiune gastronomică a romanilor era peştele, precum şi
numeroasele specii de crustacee şi moluşte. În timp ce peştele cel mai comun de
mare şi de râu era la îndemâna oricui, la mesele celor bogaţi erau preferaţi
sturionii şi calcanul; mai presus de oricare alţii însă, sola şi barbunul.
S-au păstrat numeroase reţete culinare şi multe informaţii privind
bucătăria romanilor. În general, reţetele şi preferinţele lor – de pildă,
pentru carnea anumitor animale (hârciog, măgar sălbatic) sau păsări (păun,
flamingo, barză, cocor, papagal) – rămân foarte departe de gusturile lumii
moderne. Carnea de porumbel de exemplu, era pregătită cu miere, curmale, piper,
oţet, untdelemn şi muştar; ţiparul se servea cu piersici drept garnitură; iar
alte specii de peşti erau preparaţi nu mai puţin straniu: cu prune, marmeladă
de caise sau pireu de gutui. Romanii erau foarte lacomi de ciuperci, pe care
însă le pregăteau cu miere de albine!
Dulciurile le pregăteau romanii folosind - ca elemente principale şi în
cele mai neobişnuite combinaţii – mierea, brânza, vinul, grăsimea de porc,
anasonul şi chimionul. Alte dulciuri preferate erau: omleta pregătită cu lapte,
apoi acoperită cu miere şi cu piper; sau nuci, migdale şi curmale fierte în
miere şi la urmă aromatizate cu felurite condimente picante. După dulciuri
urmau fructele uscate şi vinul.
Sursa: Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol.III,
Ed. Saeculum, Bucureşti, 2003
Cadre din filmul SATIRICON de Frederico Fellini
"Un spectacol sofisticat si cu adevarat cult, de unul dintre poate cei mai mari artisti" (Saturday Review), aceasta capodopera nominalizata la Oscar, semnata de Frederico Fellini, regizorul unor filme clasice renumite in toata lumea ca La Dolce Vita si 8 1/2 este "o calatorie fabuloasa intr-o civilizatie complet decadenta" (Playboy) oferind "o fantezie vizuala stralucita... diferita de orice s-a vazut vreodata" (The Hollywood Reporter). Pasiti in lumea obscena, erotica si excitanta a Romei din perioada Imparatului Nero, in care doi profesori concurenti isi joaca feste unul altuia in timp ce vor inima aceluiasi amant. Facand o paralela cu auto-indulgenta societatii moderne, acesti cetateni romani urmaresc propria satisfactie mai presus de orice, ducand la placeri intense si o mare disperare, etalate in scene vizual seducatoare, socante, fara precedent si stralucit de uimitoare.”
Sa aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu