”…Am intrat și, în prag, am scăpat din mână
coșulețul cu provizii.
În fața sobiței încinse stătea Virginia.
- Bine ai venit, m-a întâmpinat ea, aruncând ceva în tigaie. Ai de gând să stai așa o veșnicie ? m-a întrebat Virginia, uitându-se la mine cu un aer nevinovat și totodată plin de curiozitate. Ți-am spus, doar, că o să vin o dată să văd cum e pe aici pe la dumneata.
- Ce faci dumneata aici ?
În fața sobiței încinse stătea Virginia.
- Bine ai venit, m-a întâmpinat ea, aruncând ceva în tigaie. Ai de gând să stai așa o veșnicie ? m-a întrebat Virginia, uitându-se la mine cu un aer nevinovat și totodată plin de curiozitate. Ți-am spus, doar, că o să vin o dată să văd cum e pe aici pe la dumneata.
- Ce faci dumneata aici ?
- Biftec, mi-a răspuns ea cu un aer foarte
firesc. Cam cât mănâncă Eileen ?
Era timpul să încetez să mai casc gura ca un imbecil și să-i spun că Eileen consumă cam trei livre de carne, de care însă nu e nevoie să se îngrijească ea.
Am trimis-o pe Eileen în colțul ei și abia după aceea mi-am dat seama de toate schimbările. Good Heaven ! Perdele la ferestre ! Masa era și ea așternută cu o față de masă curată, iar pe scaune se aflau un fel de pernuțe, ca niște podoabe.
Era timpul să încetez să mai casc gura ca un imbecil și să-i spun că Eileen consumă cam trei livre de carne, de care însă nu e nevoie să se îngrijească ea.
Am trimis-o pe Eileen în colțul ei și abia după aceea mi-am dat seama de toate schimbările. Good Heaven ! Perdele la ferestre ! Masa era și ea așternută cu o față de masă curată, iar pe scaune se aflau un fel de pernuțe, ca niște podoabe.
- Îți place aici ? m-a întrebat cu o ușoară
ironie.
- Trebuie să mărturisesc că da.
A pescuit de undeva două farfurii nou-nouțe, pe care nu le mai văzusem niciodată. În clipa următoare, pe masă au mai apărut, în afara amintitei fețe, două șervețele la fel de frumoase și, tocmai atunci când mi s-a părut că minunatul biftec din tigaie căpătase mirosul cel mai potrivit spre a fi degustat, Virginia mă trimise să hrănesc ”bietul animal flămând”.
Când m-am întors, mâncarea era pe masă. Și mai erau pe ea niște pahare nou-nouțe.
- Trebuie să mărturisesc că da.
A pescuit de undeva două farfurii nou-nouțe, pe care nu le mai văzusem niciodată. În clipa următoare, pe masă au mai apărut, în afara amintitei fețe, două șervețele la fel de frumoase și, tocmai atunci când mi s-a părut că minunatul biftec din tigaie căpătase mirosul cel mai potrivit spre a fi degustat, Virginia mă trimise să hrănesc ”bietul animal flămând”.
Când m-am întors, mâncarea era pe masă. Și mai erau pe ea niște pahare nou-nouțe.
- Berea e a dumitale.
Nimic nu-i scăpase.
Good Heaven ! Ăsta zic și eu biftec. Așa cum îmi place mie. Și sunt sigur că pe fața mea se citea mulțumirea. Mi-a zâmbit și mi-a umplut din nou paharul cu bere.
- Mă bucur că-ți place, mi-a spus, cu acel surâs gingaș care, la ea, mi s-a părut întotdeauna un pic suspect.
Nimic nu-i scăpase.
Good Heaven ! Ăsta zic și eu biftec. Așa cum îmi place mie. Și sunt sigur că pe fața mea se citea mulțumirea. Mi-a zâmbit și mi-a umplut din nou paharul cu bere.
- Mă bucur că-ți place, mi-a spus, cu acel surâs gingaș care, la ea, mi s-a părut întotdeauna un pic suspect.
Când a vrut să pună de cafea, m-am împotrivit.
Cafeaua, i-am spus, e o chestiune care-l privește exclusiv pe bărbat. La mine,
cafeaua se bea, din principiu, afară, în fața cabanei. Valea ce se deschide la
picioarele noastre prinde acum culoarea purpurei, aerul amuțește și până și
freamătul foșnitor al copacilor încetează cu desăvârșire. Așadar, poate să
meargă să se așeze afară, iar cafeaua o voi aduce acolo eu..../”
de Jan Šmid
1900-1930's Art Nouveau Nudes by František Drtikol
Sa
aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu