Cocoşul

 

Cocoşul, junghiat, mânji cu sânge

Drumeţul ce-i servise drept călău.

Pictura penelor o clipă plânge

Un cucurigu falnic, din ecou. 

 

De-o parte capul, pleoapele ce-şi strânge,

De alta trupul, pâlpâind spre hău,

Iar gospodina mâinile nu-şi frânge:

Ea 1-a hrănit, era cocoşul său. 

 

Şi treci pe lângă scenă, pe retină,

Fixându-ţii, fâr' să vrei, decapitarea.

Dar jalea ţi-o bruiază o maşină. 

 

Alt trecător la tine o să vină,

Cu ordin ca, distrat, să-ţi ia suflarea...

Spre sacrificii mici, executarea!

 

de  Marin Sorescu

Photos by Rosalind Solomon

 

 

Sa aveti pofta de cultura!