Opriţi această frunză

 

 

 

de Adrian Păunescu

 

 

 

 

 

 

 

Atunci când cade frunza pornită să răstoarne
Întreaga roată a lumii şi fiecare pom
O simt că mi se rupe din sânge şi din carne
Şi mi se face milă de lume şi de om.

 

 

 

 

 

 

Şi mi se face milă de mine şi de tine
Şi frunza care cade mă-nebuneşte iar
Şi-apoi de-atâtea lacrimi îmi e puţin mai bine
Şi mi se desfrunzeşte pe trup un calendar.

 

 

 

 

 

Şi nu se mai întâmplă nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade în dulce hodoronc

 

 

 

 

 

 

 

Şi nu mai am putere şi nu mai am cuvinte
Şi fiecare fibră răsună ca un gong.

 

 

 

 

Opriţi pe creangă frunza, destul cu-atâta toamnă,
Destul cu-atâta ceată şi oameni neciteţi

 

 

 

 

 

 

Opriţi această frunză de foc ce mă condamnă

 

 

 

 

 

 

Să ştiu măsura scurtei mele vieţi.

 

 

 

Designer Tang Chiew Ling

 

 

 

Sa aveti pofta de cultura!