Money hungry Photo by Nizaad
Mi-e foame, mi-e sete!
Nu de fete,
Nici de vin nici de poame
Mi-e sete, mi-e foame
De bani şi de glorie!
Of, ce bine e când ai parale!
Când suni francii 'n buzunar,
Te simţi spârnel, ca un căluşar,
Îţi vine să chiui, să sari,
Să 'ncinzi nişte sârbe şi nişte geamparale,
Să duduie duşumeaua de angarale!
Fermecător e un pol
Pe stomacul gol!
Un sutar
Ţine de cald, ca un pieptar —
O ţărăncuţă albastră
Te 'nfierbântă ca o nevastă.
Dar o mie!
S'o păstrezi în portofel, scumpă ca o fotografie
Dela iubită ori când erai de opt-spre-zece ani.
Banii Cristoase, ce bine e să ai bani!
O, de-aş avea câteva hârtii — numai cinci:
Să-i cumpăr taichii de Paşti o păreche de opinci
Maică-mi fustă şi papuci.
Să duc nepoţeilor bomboane
Că sunt frumoşi şi plini la gură de muci.
Lui Goga Octavian să-i fac cadou de Anul Nou
Un toc de oţel şi-o călimară:
E poet mare, îşi iubeşte ca pe-o amantă ţara
Şi-o să mă cunune.
Cu şapte-opt sute,
Să 'nşfac ultimele cărţi apărute
Goale în geam ca 'n harem nişte cadâne.
C'o mie,
Să-i cumpăr unei femei albe o pălărie
Să i-o aşez pe cap, ca o coroană.
Pentru mine, numai o cravată de mătase ş'un fulard
Să calc şi eu într'o primăvară svelt ca un stindard.
Ultimul cearşaf
Să-l fac praf
Cu prietenii mei la o beţie —
Să nu-mi rămână nici pentru-o liturghie.
Bani! Dar de-aş avea gologani
Cât au acei otomani cu şube şi tâmpiţi?
O, de-aş avea ruginiţi
Cât risipeşte Dumnezeu seara pe cer,
Aş îmbrăca toţi orfanii cari umblă goi pe ger,
Aş îmbuiba, să crape, toţi milogii,
Aş da drumul slugilor, — tuturor,
Pe scriitori i-aş îmbăia şi i-aş tunde numărul zero
Ca să le piară mătreaţa,
Aş înzestra şi-aş da la casele lor pe toate curvele care plâng după ora trei dimineaţa.
Soba mea rece şi oarbă, ca o baborniţă de 90 de ani,
Aş înfunda-o numai cu fişicuri şi gologani
Să iasă draci din ea, ca dintr'un motor pus sub presiune.
Fetelor cocoşate le-aş găsi băieţi să se cunune —
Aş sătura toţi morţii cari 'mi cer un colac în vis,
Aş cumpăra pentru toţi păcătoşii d'aici întregul Paradis...
Gloria, gloria,
Parşivă muiere,
Cu sânii de mere şi gură de miere —
Aş vrea să ies cu ea 'n trăsură la plimbare
Să m'arate toată lumea: ăsta e cutare.
Porcilor cari m'au umilit şi m'au vândut
Să nu le răspund la salut.
Chipul meu să-l poarte domnişoare şi cucoane
La brăţară şi 'n medalioane —
Să-mi jefuiască fruntea la orice pas un fotograf
Femeile care m'au respins
Când eram un pârlit de ins,
Să le stropesc cu noroiu, să le pudrez cu praf,
Să le refuz sărutul meu ca un autograf.
Să admir în oglindă propria-mi statuie
Şi pe bulevarde tăbliţe cu numele meu
Mă roade faima lui Wolfgang von Goethe,
Sunt gelos pe Nichifor Crainic —
Vreau să mă cunun c'o principesă pur sânge.
Gloria, gloria, cocotă frumoasă
Ia-mă de braţ şi du-mă să tăinuiu cu Regele la masă.
. . . N'am bani nici pentr'o floare, nici pentr'o ţigare
Iar glorie nici pe-aceea de-a fi 'nşelat o fată mare...
Nu de fete,
Nici de vin nici de poame
Mi-e sete, mi-e foame
De bani şi de glorie!
Of, ce bine e când ai parale!
Când suni francii 'n buzunar,
Te simţi spârnel, ca un căluşar,
Îţi vine să chiui, să sari,
Să 'ncinzi nişte sârbe şi nişte geamparale,
Să duduie duşumeaua de angarale!
Fermecător e un pol
Pe stomacul gol!
Un sutar
Ţine de cald, ca un pieptar —
O ţărăncuţă albastră
Te 'nfierbântă ca o nevastă.
Dar o mie!
S'o păstrezi în portofel, scumpă ca o fotografie
Dela iubită ori când erai de opt-spre-zece ani.
Banii Cristoase, ce bine e să ai bani!
O, de-aş avea câteva hârtii — numai cinci:
Să-i cumpăr taichii de Paşti o păreche de opinci
Maică-mi fustă şi papuci.
Să duc nepoţeilor bomboane
Că sunt frumoşi şi plini la gură de muci.
Lui Goga Octavian să-i fac cadou de Anul Nou
Un toc de oţel şi-o călimară:
E poet mare, îşi iubeşte ca pe-o amantă ţara
Şi-o să mă cunune.
Cu şapte-opt sute,
Să 'nşfac ultimele cărţi apărute
Goale în geam ca 'n harem nişte cadâne.
C'o mie,
Să-i cumpăr unei femei albe o pălărie
Să i-o aşez pe cap, ca o coroană.
Pentru mine, numai o cravată de mătase ş'un fulard
Să calc şi eu într'o primăvară svelt ca un stindard.
Ultimul cearşaf
Să-l fac praf
Cu prietenii mei la o beţie —
Să nu-mi rămână nici pentru-o liturghie.
Bani! Dar de-aş avea gologani
Cât au acei otomani cu şube şi tâmpiţi?
O, de-aş avea ruginiţi
Cât risipeşte Dumnezeu seara pe cer,
Aş îmbrăca toţi orfanii cari umblă goi pe ger,
Aş îmbuiba, să crape, toţi milogii,
Aş da drumul slugilor, — tuturor,
Pe scriitori i-aş îmbăia şi i-aş tunde numărul zero
Ca să le piară mătreaţa,
Aş înzestra şi-aş da la casele lor pe toate curvele care plâng după ora trei dimineaţa.
Soba mea rece şi oarbă, ca o baborniţă de 90 de ani,
Aş înfunda-o numai cu fişicuri şi gologani
Să iasă draci din ea, ca dintr'un motor pus sub presiune.
Fetelor cocoşate le-aş găsi băieţi să se cunune —
Aş sătura toţi morţii cari 'mi cer un colac în vis,
Aş cumpăra pentru toţi păcătoşii d'aici întregul Paradis...
Gloria, gloria,
Parşivă muiere,
Cu sânii de mere şi gură de miere —
Aş vrea să ies cu ea 'n trăsură la plimbare
Să m'arate toată lumea: ăsta e cutare.
Porcilor cari m'au umilit şi m'au vândut
Să nu le răspund la salut.
Chipul meu să-l poarte domnişoare şi cucoane
La brăţară şi 'n medalioane —
Să-mi jefuiască fruntea la orice pas un fotograf
Femeile care m'au respins
Când eram un pârlit de ins,
Să le stropesc cu noroiu, să le pudrez cu praf,
Să le refuz sărutul meu ca un autograf.
Să admir în oglindă propria-mi statuie
Şi pe bulevarde tăbliţe cu numele meu
Mă roade faima lui Wolfgang von Goethe,
Sunt gelos pe Nichifor Crainic —
Vreau să mă cunun c'o principesă pur sânge.
Gloria, gloria, cocotă frumoasă
Ia-mă de braţ şi du-mă să tăinuiu cu Regele la masă.
. . . N'am bani nici pentr'o floare, nici pentr'o ţigare
Iar glorie nici pe-aceea de-a fi 'nşelat o fată mare...
de Nicolae
Crevedia (1932)
Sa
aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu