de Ludmila Uliţkaia
... In pofida varstei inaintate, Elizaveta Ivanovna mai dadea inca lectii
particulare, dar nu mai avea asa multi elevi ca altadata. Nu renuntase insa la
serbarea de Craciun. La inceputul lui ianuarie a fost atat de rece, incat
serbarea s-a tot amanat pana in ultima zi a vacantei scolare.
Nu era loc pentru brad
in mijlocul camerei mari, acolo erau ingramadite o multime de scaune si
taburete, bradul statea intr-un colt, parca era pedepsit. Era insa un brad
adevarat, impodobit cu jucarii de pe vremuri, pastrate cu grija de Elizaveta
Ivanovna: o trasura cu cai, o balerina toata in paiete, o libelula de sticla
stralucitoare, ramasa intreaga printr-o minune, primita in dar de Elizaveta
Ivanovna de la iubita ei matusa la Craciunul din 1894. Sub brad, langa un Mos
Gerila puhav si galbejit de batran ce era, se afla pestera in care stateau
Fecioara Maria intr-o rochie rosie de matase, Iosif imbracat intr-un zabun si multe alte minunatii de mucava...
Pregatisera mancare speciala pentru Craciun. In tot apartamentul, chiar
si pe scara, mirosea a brad si a turta dulce: pe o tava imensa, sub un servet
alb, se odihneau figurine delicate de turta dulce, fiecare invelita separat.
Elizaveta Ivanovna le pregatise dintr-un aluat special cu miere, erau uscate,
piscau la limba si erau glazurate cu crema alba de fondante. Fiecare steluta,
bradut, ingeras si iepuras de turta dulce aveau cate un bilitel pe care era
scrisa caligrafic in franceza cate o prostioara draguta. Ceva de genul:, „Anul
acesta va steapta un mare succes”, „Calatoria din vara va va aduce o bucurie
neasteptata”, „Paziti-va de oameni cu parul rosu”. Toate acestea se numeau
oracole de Craciun.
Turtele dulci erau prea
frumoase ca sa fie infulecate una-doua fara nimic altceva, asa ca la ceaiul
care se pregatea dupa spectacol urmau sa fie servite placinte obisnuite si
biscuiti...
In Moscova
anilor '80, care mai pastreaza discret farmecul epocii tarilor, Surik isi
traieste fantasmele si singuratatea. Cu toate ca inima lui tandra si sensibila
il face obiectul dorintelor feminine -- e frumos ca un erou tolstoian, un
Pierre Bezuhov la douazeci de ani --, tanarul pierde la ruleta ruseasca a
destinului. Mila dureros de acuta pentru sexul frumos, neputinta de a spune nu
si mai ales un ciudat mecanism erotic caruia nu reuseste sa i se sustraga fac
din Surik un fel de sfant laic devotat femeilor. Astfel, prin patul lui se
perinda fapturi cu vieti complicate, care-si cauta consolarea in placerile
carnii: Mathilda, artista excentrica traind alaturi de trei pisici; Alia,
colega de facultate, o tataroaica urata, ratacita in capitala promisiunilor desarte;
Lena, a carei onoare o va salva printr-o casatorie fictiva; Valeria, infirma cu
imaginatie flamboaianta; Svetlana, depresiva, ale carei crize de isterie o aduc
in pragul sinuciderii. Si totusi Surik nu e un barbat fericit, pentru ca Lilia,
singura pe care o iubeste cu adevarat, il paraseste pe neasteptate, lasandu-l
fara atatea raspunsuri. Stim oare ce reprezentam pentru cei cu care ne
intersectam destinele? se intreaba tanarul care, din bunatate, se lasa devorat
de ceilalti pana cand ajunge aproape sa fie deposedat de propria-i viata.
Roman tradus in peste douazeci de limbi si distins, in Italia, cu premiul
Grinzane Cavour (2008)
Sa
aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu