„Micile
probleme trebuie tratate cu seriozitate“.
Maestrul Ittei
Cele mai
potrivite fructe pentru confiere sunt fructele cu aroma puternica precum caise,
cirese si visine, mango, papaya, piersici, ananas, prune si pere tari. La fel
de bine se pot confia cojile de portocala, lamaie si grepfrut, precum si
castanele comestibile.
- 500 g de fructe se scurg, se masoara 300 g de
sirop (se lungeste eventual cu putina apa). Se dau numai fructele intacte
intr-o forma termorezistenta;
- Se pun 250 g zahar intr-un vas, se adauga siropul
si se incaleaste amestecind incontinuu. Se da in clocot. Se toarna peste fructe
pina cind sunt acoperite complet de lichid. Se ingreuneaza fructele cu o
farfurie in caz ca este nevoie, ca sa nu se ridice la suprafata. Se lasa sa se
patrunda 24 de ore itr-un loc cald.
Se scurge siropul intr-un alt vas; se amesteca cu
60 g zahar. Se da in clocot la foc mic, amestecind incontinuu, pina cind s-a
dizolvat zaharul. Se toarna peste fructe. Se mai lasa sa se patrunda 24 de ore;
urmatoarele doua zile se repeta procedeul.
- In ziua a 5-a se toarna fructele si siropul
intr-o strecuratoare, lasind sa se scurga siropul intr-un vas mare. Se adauga
90 g de zahar. Se incalzeste amestecind pina s-a dezolvat zaharul. Se adauga
fructele si se da incet in clocot; se lasa sa fiarba 3- 4 minute la foc mic. Se
toarna totul intr-un castron si se lasa sa se patrunda 48 de ore la temperatura
camerei.
- Se repeta punctul 4. In cea de-a 9-a zi, siropul
rece ar trebui sa aiba consistenta mierii groase. (In caz ca nu, se mai dau
fructele o data in fiert, pina cind se ingroasa siropul, si se lasa intr-un
castron 4 zile la temperatura camerei.)
- Se scot fructele din sirop, se lasa sa se scurga
pe un gratar pentru prajituri. Apoi se usuca fructele la cuptor, la o
temperatura de sub 50C. Intre timp se intorc din cind in cind pina s-au intarit
si nu mai sunt lipicioase. Fructele confiate se pot consuma imediat sau se mai
pot glasa cu zahar.
Este foarte
important să-i spui omului exact ce gândeşti şi să-i corectezi greşelile.
Această atitudine izvorăşte din compasiune şi reprezintă cel mai mare serviciu
pe care îl poţi aduce semenilor tăi.
Această cale este
însă extrem de dificilă. Este uşor să descoperi calităţile şi defectele unei
persoane, şi să-i spui ce gândeşti. Mulţi oameni cred că sunt cumsecade dacă le
spun celor din jur lucruri pe care alţii le consideră neplăcute sau greu de
rostit. Dacă nu sunt însă ascultaţi şi respectaţi, ei consideră că nu mai este
nimic de făcut. Această atitudine este însă nedemnă. Este ca şi cum ai face pe cineva
de ruşine, bârfindu-l.
Dacă doreşti
să-i spui cuiva ce gândeşti trebuie să vezi mai întâi dacă persoana respectivă
are dispoziţia de a te asculta. Pentru aceasta, trebuie să începi prin a te
apropia de ea, trezindu-i încrederea în tine. Abordează acele subiecte care îi
sunt pe plac şi caută momentul cel mai potrivit pentru a-i vorbi, astfel încât
să fii bine înţeles. Cumpăneşte bine înainte de a acţiona şi hotărăşte dacă nu
cumva ar fi mai bine să îi comunici în scris ce ai de spus, sau înaintea unui
moment de despărţire. Laudă-i calităţile şi foloseşte orice mijloace pentru a o
încuraja, eventual vorbindu-i despre propriile tale defecte, fără a te referi
încă la ale sale, astfel încât să-şi dea seama singur care sunt acestea.
Acţionează ca
şi cum i-ai oferi apă unui om însetat, şi în acest fel opinia ta îi va corecta
greşelile. Această artă este cu adevărat dificilă. Dacă defectul persoanei este
o obişnuinţă veche de mai mulţi ani, cu siguranţă nu şi-l va corecta. Am trăit
personal această experienţă. Un vasal face dovada unei mari compasiuni atunci
când trăieşte în prietenie cu camarazii săi, ajutându-i să îşi corecteze
greşelile şi să se pună la unison pentru a-i sluji stăpânului lor. Cum te poţi
aştepta să transformi pe cineva în bine dacă îl faci de ruşine?
din cartea „Hagakure“ de Yamamoto Tsunetomo
Sa
aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu