Un strop de GRAMMAtica

DRAMATIC

 

feminin
nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dramatic	dramaticul	dramatică	dramatica
	plural	dramatici	dramaticii	dramatice	dramaticele
genitiv-dativ	singular	dramatic	dramaticului	dramatice	dramaticei
	plural	dramatici	dramaticilor	dramatice	dramaticelor
vocativ	singular	—		—
	plural	—		—

 

DRAMÁTIC, -Ă, dramatici, -ce, adj. 1. Care ține de dramă sau de teatru, privitor la dramă sau la teatru. ◊ Artă dramatică = ansamblu de principii privitoare la interpretarea și la punerea în scenă a unui spectacol, a unei piese. Artist dramatic = actor. Genul dramatic = gen literar care cuprinde opere scrise pentru a fi reprezentate pe scenă. ♦ (Despre vocea cântăreților) Care are o sonoritate amplă, intensă, capabilă să exprime situații zbuciumate, de tensiune. 2. Fig. (Despre întâmplări, împrejurări, situații, momente etc.) Bogat în contraste și în conflicte; zguduitor, impresionant. ◊ (Substantivat, n.) Dramaticul unei situații. – Din fr. dramatique, lat. dramaticus.

dramátic adj. m., pl. dramátici; f. dramátică, pl. dramátice

 

DRAMÁTIC adj. v. impresionant, zguduitor.

DRAMÁTIC² n. Caracter plin de dramatism al unei situații. /<fr. dramatique, lat. dramaticus

* dramátic, -ă adj. (vgr. dramatikós). De dramă, al drameĭ: pĭesă dramatică; stil, autor, actor dramatic. Fig. Întîmplare dramatică, întîmplare emoționată din cauza caracteruluĭ oamenilor care participă. Adv. În mod dramatic.

LIRIC

 

masculin		feminin
nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	liric	liricul	lirică	lirica
	plural	lirici	liricii	lirice	liricele
genitiv-dativ	singular	liric	liricului	lirice	liricei
	plural	lirici	liricilor	lirice	liricelor
vocativ	singular	—		—
	plural	—		—

 

LÍRIC, -Ă, lirici, -ce, adj. 1. (Mai ales despre poezii) Care exprimă direct stări afective personale, sentimente intime. ♦ (Substantivat, f.) Poezia lirică (1), genul poetic liric. ♦ (Substantivat, f.) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care aparține poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirică. ♦ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatură lirică. ♦ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care aparține muzicii de operă, referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate; (despre cântăreți) care are o astfel de voce. – Din fr. lyrique.

líric adj. m., pl. lírici; f. lírică, pl. lírice

LÍRIC adj. sentimental. (Vorbea pe un ton ~.)

LÍRIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care exprimă sentimente intime prin intermediul mijloacelor artistice. Poezie ~că. ◊ Gen ~ gen literar care reflectă realitatea prin prisma sentimentelor și emoțiilor poetului. 2) fig. (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește afectivitate sporită (ca de poet); sentimental. Pornire ~că. 3) (despre poeți) Care scrie în genul liric. 4) Care ține de muzica de operă. Comedie ~că. Teatru ~. 5) (despre voce) Care are sonoritate sentimentală.

 

Artist ~. /<fr. lyrique, lat. lyricus, ngr. Lyrikós

LÍRIC² ~ci m. Autor de poezii lirice. /<fr. lyrique, lat. lyricus

líric adj. m., pl. lírici; f. sg. lírică, pl. lírice

*líric, -ă adj. (vgr. lyrikós, lat. lýricus). Relativ la liră (instrument muzical). Poezie lirică, la ceĭ vechĭ poezie destinată să fie cîntată cu acompaniament de liră (oda, ditirambu, coru tragic și comic), ĭar azĭ poezie care, fără să fie cîntată, a păstrat forma vechiĭ poeziĭ lirice, ca oda, ditirambu, imnu, cantata ș. a. Teatru liric, în care se joacă poeme dramatice acompaniate de muzică. Fig. Plin de entuziasm, de inspirațiune poetică. Subst. Poet care face ode, imnurĭ ș. a.: Pindar fu cel maĭ mare liric grecesc. S. f. Arta de a face poeziĭ lirice. Adv. În mod liric.

 

EPIC

 

masculin		feminin
nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	epic	epicul	epică	epica
	plural	epici	epicii	epice	epicele
genitiv-dativ	singular	epic	epicului	epice	epicei
	plural	epici	epicilor	epice	epicelor
vocativ	singular	—		—
	plural	—		—

 

 

ÉPIC, -Ă, epici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care exprimă, în formă de narațiune, idei, sentimente, acțiuni etc. ale eroilor unei întâmplări reale sau imaginare. ◊ Gen epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de narațiuni în versuri și în proză, dezvăluind cu o relativă obiectivitate portretul fizic și moral al personajelor, faptele lor, relațiile lor cu mediul înconjurător. ♦ Fig. Demn de o epopee; de proporții vaste; grandios. 2. S. f. Totalitatea operelor literare aparținând genului epic. – Din fr. épique, lat. epicus.

épic adj. m., pl. épici; f. épică, pl. épice

ÉPIC adj. (LIT.) narativ. (Lucrare de factură ~.)

ÉPIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care exprimă în versuri fapte eroice. Poem ~. ◊ Gen ~ gen literar care include creațiile cu caracter narativ în proză sau în versuri. 2) Care are proporții vaste, meritând a fi reflectate într-o epopee. Evenimente ~ce. /<fr. épique, lat. epicus

épic adj. m., pl. épici; f. sg. épică, pl. épice

*épic, -ă adj. (vgr. epikos). Propriŭ epopeiĭ: poemă epică. Ca de epopeĭe, gigantic: luptă epică.

epic, gen ~. Prin analogie cu genul narației din literatură, genul epic cuprinde în muzică lucrări vocale (deci cu text) și, p. ext., lucrări programatice (v. programatică, muzică) din domeniul instrumental-cameral și simfonic.

 

Sursa: www.dexonline.ro

 

 

 

 

Conceptul Gramma a fost creat ca un omagiu adus vorbirii. Comunicarea intre prieteni, intre straini sau intre generatii, inzestrata de efectele magice ale unui vin atat de echilibrat se transforma in arta. Fiind primul brand romanesc care isi pune forta nebanuita in cuvant, Gramma promoveaza educatia aleasa si exprimarea curata.

 

Sa aveti pofta de cultura!