Cum petrec calugarii

 

 

 

de Damian Stanoiu

 

 

 

 

 

(fragment)

…Sora Nita, ucenita maicii Eudoxia, intra zbanghie, cu un taler invelit intr-un servet, si facu metanie duhovnicului.
- Cinstite parinte, blagosloviti si iertati ca am venit asa tarziu… ca poate ati fi si sfintia-voastra ostenit…
- Nu face nimic sora Nito, caci nu osteneala intru cele duhovnicesti este pricina a pierzaniei, ci lenevirea si dormitarea.
Sora Nita dezveli farfuria.
- Uite, cinstite parinte, v-a trimis maica Eudoxia cateva placinte cu branza, ca sa va mai indulciti si sfintia-voastra…
Parintele Macarie arunca o privire intrebatoare sorii Ana.
- Ia, cinstite parinte, il imbie si aceasta, ca nu se cade sa refuzi dragostea maicilor. O sa mai primiti si altele. Stomac bun sa aveti.
Batranul pipai bucatelele de placinta, din ce in ce mai inseninat la fata, apoi le blagoslovi si musca dintr-una.
- Care va sa zica e cu branza ?
- Cu branza, cinstite parinte.
- Bine, sora Nito. Sa-i spui maicii Eidoxia ca-i multumesc si ca nu din lacomia ochilor au dintr-a pantecului am primit darul sfintiei-sale, ci pentru ca nu se cade a nu primi dragostea aproapelui tau. Hm, nu e rea ! Ia, Anisoara.
- Sora Nita isi dibui buzunarile si scoase o sticluta cu Cointreau (un lichior)…
- Uite, preacinstite parinte, si asta e tot de la maica Eudoxia.
Batranul opri mana cu placinta inaintea gurii si privi la sora Ana. Aceasta stranse falcile ca sa nu rada.
- Ia, cinstite parinte, ca asta e bautura dulce, nu face nici un rau… si e buna pentru raguseala. Nu-i asa, Nitulico ?
Ucenita maicii Eudoxia pricepu si-si inabusi rasul. Parintele Macarie gusta si paru multumit.
- Nu-i asa, cinstite parinte, ca parca te unge pe gat ?…
Parintele Macarie mai poftori o data.
- Asa e… dar mi-e teama ca, desi e dulce si unsuroasa, sa nu fie si betiva, ca atunci, care va sa zica, s-ar birui si raguseala, dar ar dantui si Satana…
- N-aveti nici o frica, cinstite parinte, il incurajara amandoua surorile.
Parintele Macarie isi mangaie barba din mijloc, apoi pe cele din parti. Mai romul din ceai, mai gustarile repetate din sticla cu lichior, pare ca-i mai intinsera fata si-i induiosara ochii.
- Ce e filozofia, preacuvioase parinte ?
Intrebarea surprinse oarecum pe parintele duhovnic. Ca sa-si dea un pic de ragaz, cuviosia-sa gusta de doua ori din “doftoriile” adese de sora Nita.
- Barem d-as scapa de raguseala. Ce zici sora Nita ?
- Scapi, cinstite parinte.
Apoi ispravi bucatica de placinta inceputa.
- Care va sa zica e cu branza ?
- Cu branza, cinstite parinte.
- Asa. Filozofia e asa ca un fel de baba legata la ochi, care umbla prin lumina si lumina cauta.
Dreapta parintelui Macarie apuca sticluta cu “doftorie” si o duse la gura. Apoi mai poftori o data si inca o data.
Dupa ce ispravi placinta, duhovnicul isi linse varfurile degetelor, se sterse pe prosopul de pe genunchi si se pomeni cantand.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sa aveti pofta de cultura!