de Lewis
Caroll
(fragment)
...Uşa dădea direct într-o bucătărie mare, plină de fum; Ducesa stătea în
mijloc, pe un taburet cu
trei picioare, alăptând un copil; bucătăreasa era aplecată peste foc amestecând
într-un ceaun mare care părea a fi plin
cu supă. „Cu siguranţă e prea mult piper în supă” îşi spuse Alice printre
strănuturi. Cu siguranţă era prea mult piper
în aer. Chiar şi Ducesa strănuta din când în când; cât despre copil, el
când strănuta, când urla, fără o clipă de linişte. Singurele creaturi care nu strănutau erau bucătăreasa şi un motan mare care
stătea întins pe piept şi rânjea cu gura până la urechi. „Vă rog
să-mi spuneţi” zise Alice un pic timidă pentru că nu ştia dacă se cuvine ca ea
să vorbească prima „de ce rânjeşte motanul vostru aşa?”.„E un motan de
Cheshire” spuse Ducesa, „de-asta. Porcule!”.Spuse
acest ultim cuvânt cu o asemenea violenţă încât Alice tresări; dar îşi dădu
seama,după aceea, că e adresat copilului, nu ei, aşa că-şi făcu curaj şi
continuă: „Nu ştiam că motanii de Cheshire
rânjesc într-una; de fapt nu ştiam că motanii pot să rânjească”. „Toţi
pot” spuse Ducesa „şi cei mai mulţi dintre ei o fac”. „Nu ştiu nici unul care să o facă” spuse Alice politicoasă, făcându-i
plăcere să intre în conversaţie. „Adevărul e” spuse Ducesa „că nu şti
multe”. Lui Alice nu-i prea plăcu tonul acestei remarci şi crezu că ar fi bine
să schimbe subiectul. Pe când încerca să
găsească unul, luă ceaunul cu supă de pe foc şi se puse pe lucru aruncând cu tot ce-i cădea în mână în Ducesă şi-n
copil… vătraiul fu primul aruncat; urmă o ploaie de crătiţi, farfurii şi vase.
Ducesa nu le dădea atenţie nici atunci când o loveau iar copilul urla atât de
tare încât era imposibil să-ţi dai seama dacă loviturile îl dureau sau
nu.
„Te rog, vezi-ţi de treabă” strigă Alice sărind terorizată „Acu-i zboară
frumuseţe de năsuc!” completă când o cratiţă neobişnuit de
mare zbură pe deasupra nasului copilului încât aproape că-l rupse. „Dacă toată lumea şi-ar vedea de treabă” spuse
Ducesa pe un ton obosit „lumea s-ar învârti mai repede decât o face
aşa”. „Ceea ce n-ar fi un avantaj” spuse
Alice care era bucuroasă să-şi etaleze cunoştinţele „Gândeşte-te ce
încurcătură s-ar face cu ziua şi noaptea! Vezi, pământului îi trebuie 24 de ore
ca să se rotească în jurul axei…”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu