Pasarea

 

de Marin Sorescu

 

 

 

 

 

Razand, nici un copil nu intra-n lume,
In lumea asta, altfel minunata.
Un tipat disperat ce n-are nume
Pe filmul primei clipe pune-o pata.

 

 

 

Presimte deci materia cam cum e
Viata-n chip de om organizata?
O amintire-i din ce-a fost odata?
Cum stie-o cifra catul unei sume?

 

 

 

 

 

 

De ce, cand omul tot se savarseste.
Pe langa luciul lacrimei amare
Percepi si-un mic oftat de usurare
Si muschiul relaxat parca zambeste?

 

 

 

 

 

 

Materia, in trecerea-i de om,
E-o pasare ce plange intr-un pom.

 

 

Photography: Gustav Almestål 

Styling: Niklas Hansen

Sa aveti pofta de cultura!