SAM Truman, om de afaceri cu firmă proprie
- CRISTI IACOB
SALLY Truman, soția sa – GABRIELA IACOB
JOHN Haddock, director de liceu – VITALIE
BICHIR
CHLOE Haddock, soția sa, sora mai mare a lui Sam
- ILINCA GOIA
CHLOE : Vă mai e foame ? Mai vrea
cineva ceva ? Am covrigi, ouă, șuncă,
prăjitură cu brânză dulce,
prăjitură cu cremă de ciocolată, am cafea columbiană
cu cofeină și fără, am suc proaspăt
de portocale, batoane cu cereale, am brioșe
englezești, franțuzești, daneze,
nemțești. Aloo ?
Toți m-au auzit când am întrebat :
„Vă mai e foame ? Mai vrea cineva
ceva ?” Atunci de ce nu răspund ?
Apatie ? Dezgust ? Era o întrebare simplă. Nam
întrebat „Care e sensul vieții ?”
nici : „Sally, te culci cu bărbatul meu ?” și
nici „Până la ce oră e deschisă
băcănia din port ?” Am întrebat doar : „Vă mai e
foame ? Mai vrea cineva ceva ?”
Sunt momente ca ăsta ... dac-aș avea un
pistol... Trei mici pocnituri. Poc
! Poc ! Poc ! Și toți pe jos.
SAM : Și azi ce facem ? Care-i
programul ?
CHLOE : Niciun program e programul.
Înot, plimbări, lectură, volei, pictat,
grătar, somnic, ațipic,
mâncăric-băuturic, leneveală ... nimic.
SAM : Nimic ? e prea mult surioară,
sunt deja extenuat.
JOHN : Cât e ceasul Chloe ?
CHLOE : Ce-ți pasă ? Suntem la mare
!
JOHN : Cât e ceasul Sally ?
CHLOE : Nu-i spune, Sally.
JOHN : Sally ?
SALLY : Nouă și-un pic.
JOHN : Mulțumesc. (îi întinde
lui Chloe cana goală de cafea) Petală ?
CHLOE (o ia din mâna lui) : Oui
mon amour. O cană de cafea vinee ! Sam ?
Sally ?
SALLY : Acum nu, mulțumesc.
CHLOE : E de la Nussbaum &
Claverstock, o aromă foarte-foarte specială.
JOHN : Iubito, n-au cum să știe ei
de Nussbaum & Claverstock.
CHLOE : Poftim ?! Oricine știe de
ei, au fost în toate ziarele și revistele din
America. Sam ? Encore du cafe ?
SAM : O, îngerul meu ! Te-ai
îndurat tu de mine. Credeam că n-ai să mă-ntrebi
niciodată. Bineînțeles că puteam
să-mi iau și singur, numai că sunt genul de
bărbat căruia-i place să privească
femeia cum se spetește în locul lui.
CHLOE : Ai auzit, dnă Truman ?
SAM : Sunt de modă veche. Dă-mă-n
judecată. Doamne, dacă n-ai fi soră-mea,
aș sări pe tine. John, te-ai însurat cu
o învingătoare. O învingătoare.
CHLOE : Cum ai zis că vrei burgerul
Sally ?
SALLY : Potrivit.
SAM : La mine în sânge.
JOHN : Tot potrivit. Uite, uite ce
pescăruș tembel ! Îmi atacă zmeul !
SAM : Să-mi spună și mie cineva de
ce nu putem mânca pescăruși. Mâncăm
orice căcat. Sunt mari, sunt
sățioși. Ce poate fi așa rău ? Poți să hrănești o Africă
întreagă cu pescăruși. Chiar și cu
porumbei. Ce de carne au pe ei ăia de la oraș !
CHLOE : Atâta vreme cât nu deveniți
vegetarieni...
SAM : Ea știe - dacă văd pe-aici un
singur germen de fasole, m-am cărat.
CHLOE : Pammy Bernstein după
ce-a devenit vegetariană și-a pierdut vocea. O să pierzi zmeul ăla.
SAM : Pammie Bernstein ? Nu
cred c-o știm.
CHLOE : Sigur
c-o știi. The Pajama Game. „Steam Heat”. „I got – ding! ding!
ssss-steam heat,
I got – ding-ding ! ssss-steam heat, I got – ding ! ding ! sssssteam
heat, But I need
your love to keep away the cold”
SAM : A, aia !?
Era grozavă. Și-a pierdut vocea ?
CHLOE : De la fa
în sus elle est finie ! Ea zice că n-are legătură cu regimul
vegetarian dar eu știu că
are. Nu poate fi altceva.
Două cupluri heterosexuali petrec
împreună un weekend de 4 Iulie într-o vilă de pe malul oceanului Atlantic, în
renumita Insulă de Foc – așa zisul „Paradis homo”, excentric burlesc și
exclusivist. Fiecare dintre cei patru își poartă adânca singurătate ca și
nevoia comic-imperioasă de comunicare, mărturisire, uitare. Aflăm cum amândouă
căsniciile sunt șubrezite, vedem cum fiecare viață survolează deriva, găsim
împreună cu ei calea : spre ruptură sau spre vindecare ? Cine pe cine iubește
mai mult ? Cine trăiește mai puțin sau mai puțin intens ? Cine sunt părinții și
cine sunt copiii ? De unde ne vin traumele ? De unde ne găsim puterea, nebunia,
umorul, autoironia ?
Cum facem să nu ne luăm prea în serios ?
Photo by Catalin Ovidiu Anastase
All rights reserved
Cum facem să nu ne luăm prea în serios ?
Photo by Catalin Ovidiu Anastase
All rights reserved
CHLOE : Maximum de profunzime pe care mi-o propun e Teatrul....
Sa aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu