Borş imperial

 

 

Când la curtea regelui Ludovic al XV-lea a fost anunţată vizita ţarului Petru cel Mare, bucătăriile de la Versailles au intrat în fierbere. Cele mai sofisticate reţete ale gastronomiei franceze au fost alese pentru dineul de gală. Rinaldi şi Vicini povestesc în lu­crarea “Istoria e servită” (Editura House of Guides) cum, în faţa unei oferte culinare desăvârşite, ţarul, lă­sându-şi gazdele stupefiate şi confuze, a strâmbat din nas şi a cerut pâine şi napi, pe care le-a devorat fără să se aşeze măcar la masă… Istoria “lucru­ri­lor mărunte” a păstrat în tainiţele sale şi reţeta celebrului borş imperial de napi (ridichi albe), despre care se spune că era mâncat zilnic de temutul ţar. La 500 g napi şi... sfeclă roşie (ne­lip­sită în bucătăria rusească), bucă­ta­rul trebuia să adau­ge două fire de praz, două cepe, 300 g varză albă, două rădăcini de pătrunjel, un morcov, o ţelină, o linguriţă de unt, o le­gătură de mărar, pătrunjel şi măghiran, doi litri de supă (zeamă) de carne de pui, 700 g carne de viţel, piep­tul şi aripile de la o raţă mică, pătrunjel, sare, opt bucăţi de cârnă­ciori tăiaţi şi smântână pentru dres. Zeama de pui se degresează şi se trece printr-o ­strecurătoare fină sau printr-un tifon. Pra­zul, ceapa şi varza se taie julien şi se călesc, la fel ră­dă­cinile de pătrunjel, tocate foarte fin. Se adaugă 350 g sfe­clă şi napi tăiaţi fi­deluţă, apoi supa, turnată puţin câte puţin. Se pune sare după gust. După câteva minute, se adaugă în oală verde­ţu­rile tocate (mărar, pătrunjel, măghiran). Se pun car­nea de viţel şi bu­că­ţile de raţă jupuite. Se toarnă borşul la fiert. Când e gata, se lasă să se ră­cească şi se ia grăsimea supei, se taie carnea în cubuleţe şi se adaugă în zeamă, împreună cu sfecla ră­masă, dată pe răzătoarea mică. Se serveşte fierbinte, drea­să cu smântână şi alături de cârnăciori tăiaţi.

Sursa: jurnalul.ro

 

Sa aveti pofta de cultura!