Când la curtea regelui
Ludovic al XV-lea a fost anunţată vizita ţarului Petru cel Mare, bucătăriile de
la Versailles au intrat în fierbere. Cele mai sofisticate reţete ale
gastronomiei franceze au fost alese pentru dineul de gală. Rinaldi şi Vicini
povestesc în lucrarea “Istoria e servită” (Editura House of Guides) cum, în
faţa unei oferte culinare desăvârşite, ţarul, lăsându-şi gazdele stupefiate şi
confuze, a strâmbat din nas şi a cerut pâine şi napi, pe care le-a devorat fără
să se aşeze măcar la masă… Istoria “lucrurilor mărunte” a păstrat în
tainiţele sale şi reţeta celebrului borş imperial de napi (ridichi albe),
despre care se spune că era mâncat zilnic de temutul ţar. La 500 g napi şi...
sfeclă roşie (nelipsită în bucătăria rusească), bucătarul trebuia să adauge
două fire de praz, două cepe, 300 g varză albă, două rădăcini de pătrunjel, un
morcov, o ţelină, o linguriţă de unt, o legătură de mărar, pătrunjel şi
măghiran, doi litri de supă (zeamă) de carne de pui, 700 g carne de viţel, pieptul
şi aripile de la o raţă mică, pătrunjel, sare, opt bucăţi de cârnăciori tăiaţi
şi smântână pentru dres. Zeama de pui se degresează şi se trece printr-o strecurătoare
fină sau printr-un tifon. Prazul, ceapa şi varza se taie julien şi se călesc,
la fel rădăcinile de pătrunjel, tocate foarte fin. Se adaugă 350 g sfeclă şi
napi tăiaţi fideluţă, apoi supa, turnată puţin câte puţin. Se pune sare după
gust. După câteva minute, se adaugă în oală verdeţurile tocate (mărar,
pătrunjel, măghiran). Se pun carnea de viţel şi bucăţile de raţă jupuite. Se
toarnă borşul la fiert. Când e gata, se lasă să se răcească şi se ia grăsimea
supei, se taie carnea în cubuleţe şi se adaugă în zeamă, împreună cu sfecla rămasă,
dată pe răzătoarea mică. Se serveşte fierbinte, dreasă cu smântână şi alături
de cârnăciori tăiaţi.
Sursa: jurnalul.ro
Sa aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu