Totul se schimbă, nimic nu piere.

 

  ...O, neam chinuit de frica morţii! De ce vă temeţi zadarnic de Styx, de întuneric şi de ispăşirile unei lumi închipuite, nume deşarte şi domeniu al fanteziei poeţilor? Fie că au fost nimicite prin foc corpurile, fie că au putrezit în mormînt, să nu socotiţi că pot suferi vreun rău. Sufletele sînt fără de moarte şi întotdeauna, părăsind sălaşul de mai înainte al trupului, trec în noi corpuri, în care locuiesc şi trăiesc. Eu însumi, căci îmi amintesc, în timpul războiului troian eram Euphorbus, fiul lui Panthous şi săgeata lui Atride cel mic mi-a străpuns pieptul. Odinioară am recunoscut la Argos, în templul Junonei, scutul pe care-l ţineam în mîna stingă. Totul se schimbă, nimic nu piere.

 

 Sam Taylor-Wood - Still Life (2001)

 

Sufletul rătăceşte şi vine de acolo aici şi de aici acolo, se aşază în orice corp şi trece din corpul animalelor în cel al oamenilor; al nostru de asemenea trece în animale şi nu piere niciodată. Şi după cum ceara moale poate căpăta orice formă şi modelată în orice chip rămîne totuşi aceeaşi, tot aşa sufletul este totdeauna acelaşi, doar trece în diferite corpuri. Aşadar, feriţi-vă, ca sentimentele voastre de milă să nu fie învinse de poftele pîntecelui, nu tulburaţi prin-tr-o ucidere nelegiuită suflete înrudite cu al vostru, nu hrăniţi sînge cu sînge. Şi fiindcă am pornit pe o mare întinsă şi am lăsat din plin pînzele în voia vîntului, vă spun că nu este nimic care să rămînă în aceeaşi stare în tot universul. Toate curg şi orice formă întruchipată este trecătoare. însuşi timpul alunecă într-o mişcare neîncetată, ca un fluviu. Căci nici fluviul nu se poate opri în loc, nici orele în zborul lor uşor şi, după cum valul împinge din urmă valul, iar acesta pe cel dinaintea lui, tot aşa vremea deopotrivă fuge, deopotrivă se urmează una pe alta şi este nouă întotdeauna. Căci ce a fost înainte nu mai e. Vezi cum nopţile de cînd se coboară tind spre lumină şi cum soarele strălucitor urmează nopţii negre. Nici cerul n-are aceeaşi culoare, cînd totul doarme în liniştea nopţii şi cînd strălucitorul Lucifer se înalţă pe calul său alb, sau cînd fiica lui Pallas revarsă lumina sa peste tot universul, pregătind calea lui Phoebus. Insuşi discul soarelui este roşu cînd se înalţă dimineaţa din adîncuri, roşu seara cind se ascunde în adîncuri şi alb strălucitor la amiază, fiindcă acolo sus este aerul cel mai limpede şi mai depărtat de atingerea cu pămîntul. Nici forma lunii nu poate fi aceeaşi întotdeauna. Urmînd mereu ziua de azi, dacă e în creştere, azi e mai mică decît mîine, iar dacă e în descreştere, azi e mai mare decît mîine.Ce, nu vedeţi că şi anul se scurge în patru anotimpuri, străbătînd faze care seamănă cu viaţa noastră? ... 

                                                                             ( Publius Ovidius Nasso - Metamorfoze )

 

 Sam Taylor-Wood - A Little Death (2002)

Sa aveti pofta de cultura!