Un desert delicat ca Anna Pavlova

 

 

Incalzeste cuptorul in prealabil pina la 180 grade C. Bate 2 albusuri de ou, adaugind treptat 100g de zahar pudra. Continua sa bati compozitia pana cand se intareste si incepe sa straluceasca. Intinde amestecul pentru a forma un cerc de 15 cm, pe o tava penru copt, unsa in prealabil. Pune tava in cuptor, iar apoi stinge focul. Lasa stratul de bezea in cuptor cel putin doua ore, pana cind s-a racit complet. Desprinde bezeaua de pe tava si pune-o pe o farfurie. Bate 150 ml de frisca pana cand prin ridicarea telului se formeaza varfuri fine, dupa care amesteci in ea o lingura de zahar pudra, cu delicatete. Intinde frisca pe deasupra bezelei si adauga fructe. Acest desert a fost creat de un bucatar australian dupa ce a vazut-o pe Anna Pavlova dansand.

 

Anna Pavlova s-a nascut in Sankt Petersburg, pe 31 ianuarie (12 februarie stil nou), 1881. Despre descendenţa ei nu există date concludente: a fost fiica unui spălătorese, Lyubov Feodorovna Pavlova, căsătorită cu un soldat, Matvey Pavlov, care, însă, se pare că nu a fost tatăl biologic al Annei. Biografii speculează că ar fi fost copilul din flori al Lyubovei şi al unui bancher evreu, Poliakoff Lazăr. Tânăra şi-a însuşit numele de Anna Pavlovna Pavlova in loc de Anna Matveyevna Pavlova. Ea insăşi a învăluit în ficţiune acestă poveste, cu referire la un misterios Pavel – primul soţ al mamei sale, susţinând că tatăl ei a murit când ea avea doi ani.

 

 

 

De timpuriu cuvintele Annei descriu cel mai bine personalitatea acesteia: “Întotdeauna am vrut să dansez, chiar din copilărie. Nu-mi puteam imagina un alt viitor, nu mă puteam vedea în alt rol decât acela de dansatoare pe o scenă mare în faţa unui public numeros. Am vrut să întruchipez pentru ei perfecţiunea mişcării, cu sufletul la gură şi cu inima sărind din piept, pentru aplauzele acestora. Astfel, am construit castele în aer din speranţele şi visele mele, care s-au îndeplinit atunci când am fost luată pentru prima dată la Teatrul Maryinsky... la o punere în scenă a Frumoasei din Pădurea Adormită… Am fost atât de vrăjită de spectacol că am stat nemişcată. Am îndrăznit cu greu să respir de teamă să nu rup vraja. Apoi, în actul al doilea, doar atunci când multe perechi dansau, am fost atinsă neaşteptat pe braţ. Am fost uimită, m-am uitat şi am văzut că mama mea era cea care m-a atins. Respiraţia mea s-a liniştit. “Nura”, a spus ea, “ai dori sa dansezi cu ei?”. I-am spus “Nu, mai degrabă aş dansa singură acolo, la fel ca scumpa Prinţesă”… Când am împlinit opt ani nu mi-am mai putut ţine în frâu aspiraţiile mele şi am cerut permisiunea de a învăţa să dansez “.

 

 

Părţi din această poveste pot fi fictive, dar putem fi siguri că Anna aspira să fie o balerină de la o vârstă atât de fragedă şi că mama ei a dus-o la Academia de balet Sankt Petersburg pe strada Teatrului, atunci când avea vârsta de opt ani. Într-adevăr, mama ei poate a salutat ideea ca Academia să preia toate responsabilităţile financiare pentru creşterea copilului. Datorită vârstei a fost refuzată, dar doi ani mai târziu, în 1891, a fost admisă la acest faimos institut imperial, Şcoala Imperială de Balet. Pavlova pare să fi fost fericită la şcoală.

Datorită talentului şi calităţilor sale, Pavlova a atras imediat atenţia profesorilor ei, printre care au fost Pavel Gerdt şi Ekaterina Vazem şi a celebrului maestru de balet Marius Petipa de la Teatrul Maryinsky. Au existat unele dezacorduri cu privire la fizicul şi la aspectul ei, dar nu ceva “special” (în perioada aceea balerinele trebuiau sa fie puternice, sa aibă un corp mai degrabă musculos iar Pavlova era delicată). La festivitatea de absolvire anuală, din 1899, ea a făcut o bună impresie juriului, şi a fost anunţată că va fi primită la Baletul Imperial de la Teatrul Maryinsky, în acel an, în calitate de corifee – conducător al unui ansamblu de balet. Ea a debutat pe 19 septembrie (stil vechi), 1899, în La Fille Gardée Mal.
 

 

 

În timpul sezonului 1901-1902 s-a conturat clar reputaţia ei în rândul cunoscătorilor şi al iubitorilor de balet din Sankt Petersburg.

Având un suport deosebit, din partea baletomanilor dar si a unui membru al Consiliului Municipal Sankt-Petesburg, cariera Anei Pavlova a înflorit. În 1905 a fost numită oficial în rangul de prim balerină. Pe parcursul acestor ani ea a avut contacte apropiate cu acei membri ai vieţii teatrale din Sankt-Petersburg, care aveau înclinaţii de reînnoire destul de radicale, respectiv Serghei Diaghilev, Alexandre Benois, Leon Bakst şi Fokine Mihail. În mai 1907, i s-a permis să meargă la Moscova în primul ei turneu independent, cu o companie mică condusă de Mihail Fokine. Mai târziu, în acelaşi an, se presupune că a călătorit în Londra (deşi încă nu dansase acolo). Era pregătită pentru a încerca lucruri noi. Lucruri cum ar fi, spre exemplu, coregrafia de modă nouă a lui Fokine. În decembrie 1907, Fokine a creat un scurt solo, The Swan, pentru Pavlova. Această piesă avea să se identifice cu numele ei în imaginaţia populară.

 

 

 

 

Faima Pavlovei creştea. Dorinţa ei era de a merge în turneu. În 1908, prietenii ei influenţi conving conducerea Maryinsky să o lase să meargă cu un grup într-un turneu la Helsingfors (Helsinki), Stockholm, Copenhaga, Praga, Dresda, Leipzig, şi un număr de alte oraşe germane, culminând cu Berlinul. Succesul a fost copleşitor şi s-a repetat anul următor. Dupa turneul din 1909, a călătorit la Paris unde a apărut în Russe Saison a binecunoscutului Diaghilev – impresarul celei mai celebre companii de dans din lume, Ballets Russes.

 

Triumful trezeşte interesul în Londra şi în Statele Unite ale Americii. O scurtă vizită la Londra, în scopul de a dansa pentru un auditoriu ce îi includea pe Rege şi Regină, aduce un contract avantajos Pavlovei, dar mai întâi a trebuit să se întoarcă la îndatoririle sale din St Petersburg. Trecuseră deja 10 ani de când era în Teatrul Marynsky, avea 28 de ani şi se afla cu şapte ani înainte de pensionarea obligatorie. Lumea era la picioarele ei.

 

 

 

 

În 1910-1911 Pavlova a vizitat Anglia şi Statele Unite ale Americii. Între timp, în Sankt Petersburg un scandal era pe cale să izbucnească: Victor Dandré, unul dintre protectorii Anei si membru al Consiliului Municipal, a fost acuzat de delapidarea banilor guvernului. După întoarcerea Pavlovei în Rusia, el a fost eliberat pe cauţiune, după ce a promis să nu părăsească oraşul.

Pavlova dansa de câteva săptămâni în Londra pentru Diaghilev, iar la începutul lui 1912, Dandré părăseşte Rusia şi i se alătură. A fost Pavlova implicată într-un fel sau altul în deturnare de fonduri sau gândul ei era pur şi simplu de a sta alături de un vechi iubit şi protector? Probabil Dandré a fost îndrăgostit nebuneşte de Pavlova, în timp ce Ana, l-a apreciat mai degrabă ca managerul ei protector. Oricum, i-a fost loială şi a rămas în Anglia. Mai târziu, Dandré a fost prezentat ca soţul ei. Ea cu siguranţă nu putea pune la cale fără el, în anii următori, turnee la nivel mondial, el fiind mintea strălucită care s-a ocupat de organizare.

 

 

 

Pavlova şi Dandré se stabilesc permanent la Londra. Ea a închiriat o casă, pe care a cumpărat-o mai târziu, pe North End Road, în Hampstead. Această casă, care a devenit cunoscută sub numele de Ivy House, a fost să fie sediul pentru turneele mondiale ale Anei Pavlova.

Ea a adunat propria sa companie în jurul ei şi a călătorit foarte mult, prezentând baletul literalmente peste tot în lume, chiar şi în locurile unde baletul clasic nu a fost văzut niciodată înainte. Milioane de oameni trebuie să fi văzut dansul său, iar ea a atins statutul de superstea.

Mulţi au mărturisit impresia profundă pe care a lăsat-o în urma sa, reuşind să convingă oamenii de frumuseţea şi expresivitatea baletui clasic, iar pe alţii de faptul că baletul este alegerea potrivită pentru o carieră.

 

 

Dar preţul a două decenii de turnee aproape neîntrerupte este mare. În ianuarie 1931, de acum îmbătrânită şi obosită, a fost implicată într-un accident feroviar în timp ce călătorea de la Cannes la Paris. Ea a scăpat nevătămată, dar a îndurat un frig năpraznic în timpul celor doisprezece ore în care vagoanele au rămas fără încălzire.

La timp, Ana a ajuns în Olanda, punctul de plecare al unui nou turneu, considerat ca un turneu de rămas bun. În timpul turneului răceala s-a amplificat şi s-a transformat în pneumonie. Ea a murit într-un dormitor al Indes Hôtels in Haga, în primele ore ale zilei de 23 ianuarie 1931. Cenuşa ei se află la Golders Green Cemetery, aproape de adevărata sa locuinţă, Ivy House, deşi Rusia rămâne pentru totdeauna casa visurilor ei.
                                                                                          

   sursa : www.baletromania.ro

Malvina Hoffman - Head of Pavlova, 1924

 

 

Sa aveti pofta de cultura!