Decembrie
tarziu, ceas vechi de noapte
trecand
spre zori. Zapezile de lapte
sclipind
peste gradini, fosforescente,
trag
din adinc cutite violente.
Ademenit
cu scarpinat pe burta,
grasunul
la pamint se face turta,
suspina
de placer si se lasa
naiv
si greu pe partea cea mai grasa.
Vai,
vaietul si strigatul ce sparge
tacerea
spanzurind cu mari catarge
si
single! Izvor de rosu vechi
impins
ca dintr-o pompa spre urechi,
intii
frumos ca purpurul de sara
apoi,
indurerat se mai coloara
in
rosu visiniu de mar domnesc,
apoi
intens celulele vestesc
o
putreda viscoasa izbucnire
ca
vinul din coclitele potire.
Apoi
mai brun ca visina brumata,
si-apoi
trecind spre negru intr-o data
apoi
nimic, un abur si-o parere
retrasa-n
spasmul mortii prin artere.
pe
locul unde-a stat increzator
e-un
soare in amurg, increzator
un
steag cazut, o mare de muscatel.
Rapus,
oprit cu strigatu-n grumaz,
ii
plinge jumatate de obraz
iar
cealalta, spre nevrutul gide,
cu-n
ochi sticlind in agonie, ride!
de Mircea
Micu
Sa
aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu