poetul a ridicat un morcov
ea a lunecat lin din aşternut,
lin, cum se şi cuvine să lunece o amantă de poet.
şi-a tras cizmele roşii până peste genunchi,
şi-a îmbrăcat blana direct peste ce nu mai avea pe ea
zicând că se duce să mai aducă un braţ de lemne.
„Du-te!” i-a permis poetul, căutându-şi
în continuare de-ale tastaturii. Şi ea a ieşit din
cabană în noaptea cu brazi, cu zăpadă cât pe naiba!
magazia de lemne s-a dovedit a fi plină de oameni de
zăpadă. Când a dat cu ochii de ei, era prea târziu.
oamenii de zăpadă o şi luaseră în primire,
smulgându-i blana, lăsând-o numai în cizme,
încă fierbinte după lunecarea din aşternut, dornici
să o păstreze aşa fierbinte prin metoda aceea primitivă
a frecării unul de altul a două beţe:
dânşii frecând cu burţile albe şi reci
burtica ei vlăguită de zgârcenia poetului,
cu piepturile lor de zăpadă topite de aburii
gemetelor ei, topindu-se unul câte unul
de căldura trupului abia
coborât din pat de poet.
spre dimineaţă poetul s-a simţit deodată suspect de singur
între soba rece şi tastatură. A ieşit afară să afle
pe unde Dumnezeu o fi umblând zăluda până-n zori
"fără mine". I-a zărit urmele prin zăpadă.
duceau spre magazia de lemne. A deschis şi a găsit-o
zăcând rece, goală în cizmele ei roşii,
lângă lemnele stivuite frumos, numai bune
de aruncat în sobă. Violatorii nu se vedeau nicăieri.
pe jos – numai cratiţe răsturnate, mături, tăciuni, morcovi.
poetul a ridicat un morcov, a mai ridicat unul,
gândindu-se la cât de multe vitamine conţin. Numai că
în cele din urmă a trebuit să-i arunce,
dându-şi seama că erau degeraţi.
apoi a chemat poliţia care, odată sosită,
a constatat acelaşi lucru: într-adevăr,
morcovii erau degeraţi.
Sa
aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu