Copacul şi dovleacul

 

 

de Anton Pann

 

 

 

Pe lângă un copac mare,
Un dovleac, din întâmplare,
Primăvara răsărise
Şi pe dânsul se suise;

 

 

Care într-atât crescuse,
Încât vârfu-i întrecuse,
În lung ş-în lat să-ntinsese,
Ramurile-i cuprinsese,

 

 

Şi pretutindeni umpluse
De dovleci care făcuse.
Deci cu această estime
Văzându-se la-nălţime,

 

 

Începu să se mândrească
Şi zicând să se fălească:
- “Vezi, eu numa-ntr-o vară
Cât crescui şi tot cresc iară,

 

 

Şi tu, copac din vechime,
În sumă de ani mulţime,
D-ai fi crescut voiniceşte,
Precum şi vrejul meu creşte,

 

 

 

 

 

Mai-mai ajungeai la stele,
După părerile mele.”
Iar copacul cel cu minte
I-a răspuns aste cuvinte:

 

 

- “Ei! te lauzi tu acuma,
Că încă n-ai văzut bruma,
Dar când va da şi zăpadă
Atuncea eşti jos grămadă!”

 

 

 

 

 

Gândeşte la viitoare
Şi la cele-ntâmplătoare.
Nu te înălţa cu firea,
Pân’nu-ncerci nenorocirea.

the 40th Annual Safeway World Championship Pumpkin Weigh-Off

Photo by Justin Sullivan

Sa aveti pofta de cultura!