Tatal nostru

Bunica s-a sculat de dimineață cu spatele-n sus.

Nepoțica ei s-a sculat din contra foarte bine dispusă.

Bunica o spală, o gătește ș-o piaptănă; nepoțica, la fiecare trăsătură a pieptenului, se strâmbă.

Gata...

Bunica: Așa. Acu zi Tatăl nostru.

Nepoțica (stând dreaptă-n picioare și cu o figură gravă, plină de componcțiune): „Tatăl nostru carele ești... carele ești... ești în..."

B.: În ce, proasto?

N.: „...carele ești în...!"

B.: Iar ai uitat!

N.: N-am uitat, bunico!

B.: Atunci, de ce nu zici? Unde ți-e gândul? începi iar! „Tatăl..."

N.: (repede): „Tatăl nostru, carele ești în ce..."

B.: „...ruri!..."

N.: „...ruri!..."

B.: Ei?

N.: „...sfințească-se numele tău, vie... vie... vie..."

B.: Ce să vie, urâto?... Vezi că iar nu știi?!

N.: Ba știu, bunico!

B.: (pe același ton): Apoi, dacă știi, de ce nu spui, ciumulico?

N.: (reculegându-se): „Facă-se voia ta!..."

B.: Hoho! nu așa, strâmbo! „Vie-mpărăția ta, facă-se voia ta, precum în cer și pe pământ..."

N.: „...precum în cer și pe pământ..."

B.: Mai departe!

N .: (ca și cum ar recita, distrată): Mai departe...

B.: (zgâlțâind-o de braț): Nu „mai departe", toanto! Ai uitat-o și asta? Astăzi n-ai să mănânci?

N.: Ba da, bunico!

B.: N-o să ceri, pâine?

N.: Ba da!

B.: Apoi, atunci? (Gravă:) „Pâinea noastră..."

N. (repede): „Pâinea noastră cea din toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și…"

B.: „...și ne..."

N.: „...și ne..."

B.: (impacientă): „și ne iartă nouă greșelile noastre... precum... precum..."

N.: „...precum... precum..."

B.: (plictisită): Precum, ce?

N.: „...precum ce..."

B.: (scoasă din răbdări): „...precum iertăm și noi..."

N.: „...precum iertăm și noi... și noi..."

B.: (exasperată): „greșiților noștri!" măgărițo! (îi arde o palmă peste zulufii de la ceafă.) „Și nu ne duce pe noi în ispită, ci..."

N.: „...ci ...ci... "

B.: (tare): „...ci ne izbăvește de cel rău!"

N.: (răsuflând): „...ci ne izbăvește de cel rău!" (își face cruce și pleacă din loc.)

B.: (apucând-o de un zuluf și oprindu-o): Numai atâta?

N.: (plictisită): Numai atâta, bunico!

B.: N-ai mai uitat nimica, diavole?

N.: Nimica, bunico!

B.: (iritându-se treptat): Nimic?

N.:(asemenea): Nimic!

B.: (vrând s-o arză la ceafă, face o mișcare rău calculată și cade): ...A!...

N.: (aducându-și aminte): Amin, bunico! (Fuge-ntr-un picior.)

 

                                                                       

                                                                                            Ion Luca Caragiale

 

 

,,Rugaciunea inainte de masa” de Jean Simeon Chardin

 Hermitage, St. Petersburg, Russia

 

Sa aveti pofta de cultura!