Baladă şugubeaţă despre crâşmari

Gisele Bünchen in Water Dress

De junghi să aivă parte şi de lance,
De bâtă noduroasă şi de spată,
De paloş zdravăn, de cârlig, de cange,
De ghiont cu ghioagă-n ghinturi fericată,
De suliţă călită, de săgeată,
De furcă, de ţapină, de baltag,
De furi pândind la coturi de drumeag
Să-i hăcuie, să-i jefuie de pungă,
Să-i spintece, în inimi să-i împungă.
La beregăţi să-i sângere puţin;
În beciuri de Gheenă să ajungă,
Crâşmarii care toarnă apă-n vin !

De arc păgân, de iatagan, de prăştii,
Să aivă lotrii parte, şi de bardă ;
Tu, creierii lor, trăsnet, să-i împrăştii!...
Iar părul, elinescul foc li-l ardă;
În ştreang le-atârne hoitul, rug să-i piardă :
Mă rog la cer să piară de podagră,
Ori şi mai bine, bată-i buba neagră ;
Scurma-i-ar ţepi încinse-n măruntaie,
Şi zece gâzi, de vii să mi-i jupoaie,
Să-i fiarbă în oloi la focul lin,
Sirepi să-i rupă, face-s-ar gunoaie,
Crâşmarii care toarnă apă-n vin !

Să-i prinză vijeliile pe uliţi;
Le farme, balimezul, căpăţâna;
Orbească-i ale fulgerelor suliţi:
Zăvozii facă-i una, cu ţărâna,
Le rupă beregata, şoldul, mâna;
Îngheţe-i gerul bocnă, bată-i grindeni,
Şi ploaia biciuiască-i pretutindeni;
Să n-aivă mantii, nici dulame groase;
Îi sfâşie-ascuţişe lungi de coase,
Şi leşul prăvălit le fie-n Rhin;
Zdrobiţi să fie de-op'zăci de baroase,
Crâşmarii care toarnă apă-n vin !

ÎNCHINARE:

Crăpa-le-ar Domnul, – Principe, – ficaţii
Şi setea ogoi-le-ar cu venin,
Căci n-au păreche-n lume blestemaţii:
Crâşmarii care toarnă apă-n vin

Francoise Villon (În traducerea lui Romulus Vulpescu)
 

 

 

Sa aveti pofta de cultura!