Jocurile Olimpice moderne s-au schimbat radical de la apariția lor
din 776 i.ch., când bucătarul Koroibos a câștigat singura competiție sportivă: proba
de alergare.
Chiar și atunci, atleții din Grecia Antică erau
preocupați de dieta lor zilnică, bazată în primă fază pe brânzeturi și legume,
care avea să fie înlocuită aproape în întregime cu carnea,
scrie nationalgeographic.com.
Sportivii au avut întotdeauna un stil de viaţă
strict, bazat pe principii sănătoase. Dacă atleţii olimpici moderni au în spate
o întreagă echipă de nutriţionişti, antrenori şi doctori, în Grecia Antică
lucrurile nu stăteau chiar aşa.
Dieta unui sportiv grec era total diferită de ceea ce mănâncă
astăzi participanţii la Jocurile Olimpice, dar se baza tot pe proteine şi carbohidraţi.
Proteinele ajută
la regenerarea musculaturii, iar carbohidraţii oferă energie pentru
antrenamente.
Istoricii au studiat textele antice ale grecilor
si ale romanilor pentru a învăța despre dieta primilor sportivi olimpici, dar
și despre originea bucătăriei mediteraneene.
Din cauza climei aride, aerheologii au fost
incapabili să descopere rămășițele tradițiilor culinare de pe siturile Egiptului Antic,
spune Lous
Grivetti istoric culinar de la Universitatea Davis din
California. Deși au fost descoperite câteva rămășițe de alimente au fost
descoperite pe site-urile Greciei, istoricul este de părere că adevărata „comoară”
se află „în
informațiile descoperite în texte grecești și latine”.
Grivetti și-a concentrat cercetările pe textul The Deipnosophists („Ospățul
Filosofilor”), un roman de volume care a fost scris in 200 d.hr, de
către Athenaeus. În operele sale, Athenaeus descrie modul în care se defășoarau
mesele festine
organizate de filosofii vremii. Opera lui Athenaeus se
axează, în deosebi, pe descrierea unui festin mai puțin obișnuit, în care se
discuta despre originea hranei, despre calitatea ei și despre mediul de
proveniență, furnizând astfel informații interesante despre modul în care
priveau alimentația oamenii din acea perioadă.
În ceea ce privește alimentația de bază a unui
sportiv olimpic, istoric culinar Grivetti spune că la început alimentația
de bază a unui sportiv olimpic era bazată în mare parte pe brânzeturi,
fructe și
legume.
Însă undeva de-a lungul evoluției, carnea a devenit prioritară în alimentația unui sportiv
olimpic, fiind descoperite beneficiile sale asupra
organismului.
Cât despre băutură, vinul era
foarte popular în Grecia Antică. Ca să scape de durerile musculare, atleţii
erau sfătuiţi să se îmbete din când în când.
Olimpicii evitau, de asemenea, să consume pâine
înaintea competițiilor, preferând în schimb smochine uscate.
Majoritatea participanţilor la probele sportive
proveneau din pătura social înaltă, deci nu îşi făceau probleme financiare
atunci când venea vorba de alimentaţie: aveau acces la carne şi legume.
La grecii antici, sportivii păstrau un anumit
regim înaintea competitiei. S-a mers până acolo încât să se considere că
alimentația trebuie să difere în funcție de sportul practicat. Atleții care
participau la sărituri trebuia să consume carnea de capră. Alergătorii
mâncau carne
de antilopă și luptătorii consumau carne de porc.
În timp ce marea majoritate a informațiilor
privind alimentația
unui sportiv olimpic vine din alte surse. Deipnosophists
redă legenda luptătorului Milon din Croton care a participat la șase competiții
olimpice diferite, câștigând de fiecare dată. Ce e interesant la acest atlet
este dieta sa alimentară.
Milon mânca pe
zi 9 kilograme de carne, 9 kilograme de pâine şi bea 3 carafe de vin. În ziua
competiţiei lua un taur de 3-4 ani pe umeri, se plimba cu el pe stadion, iar
apoi îl mânca singur. Consuma cam 60,000 de calorii pe zi. (Theodorus of
Hierapolis, On Athletic Contests, citat de Athenaeus in The
Deipnosophists ).
Spre deosebire de atletul Milon care consuma
cantități industriale de carne, alteții din Grecia Antică au adoptat un regim
alimentar ceva mai drastic.
Legenda spune că un atlet din Grecia Antică a
câștigat numeroase competiții datorită unei diete ingenioase: mânca o singură
dată pe zi, ceea ce a dus la modificarea completă a regimului de viață . Un
regim de viață adoptat ulterior de mulți sportivi.
Istoricul culinar Francine Segan, care a studiat
în detaliu bucătăria
din Grecia Antică, în deosebi, regimul alimentar al sportivilor
de la Olimpiade,
a descoperit că dieta lor nu se diferențiază cu mult de dieta folosită de
sportivii olimpici din zilele noastre.
Marina Plopeanu
photos © Predrag Pajdic
Sa
aveti pofta de cultura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu